Verdict:vinovata!

Cum naiba am ajuns fix in acelasi punct? As fi putut sa jur ca mi-a trecut, ca mi-am revenit, ca sunt stapana pe mine... Pe dracu'! Sunt la fel ca intotdeauna, acea "prietena" care poate fi numita oricum, numai prietena sau iubita nu...
Ma simt ca dracu', ma simt vinovata... vinovata ca mi-a placut atat de mult si ca nu ar fi trebuit, vinoovata ca nu sunt unica, vinovata pentru ca nu voi fi vreodata unica... Vinovata pentru ca simt atat cand nu ar trebui sa simt nimic.
Si totusi, mi-a placut la nebunie!

I'm sorry

L-am tradat! Nu-mi vine sa cred ca eu am facut asta! Jur ca nu am vrut, nu am vrut ca lucrurile sa iasa asa, voiam doar sa fie bine, sa ne fie bine...  Ma saturasem de certuri, eram atat de obosita de cearta, de cuvinte urate, de stres, voiam un minut de liniste, voiam ca linistea sa o gasesc in prietenia noastra... Si am dat-o in bara! Din nou! Si de data asta definitiv, de data asta l-am pierdut!...
Imi pare sincer rau, iarta-ma!

Sunt toti la fel?

Exista barbati si barbati, asta e clar! Noi, femeile, spunem de foarte multe ori ca toti sunt la fel, ca sunt niste animale salbatice ce nu au sentimente, dar oare chiar sunt? Putem noi pune aceasi eticheta pe fruntile fiecarui individ de sex masculin? Greu de spus! Mi-am luat o pauza azi si m-am gandit la barbati in general si in particular...
Tata... primul barbat din viata fiecarei femei si, intr-o oarecare masura, cel mai important. L-am putea eticheta pe cel ce ne-a sters fruntile de sudoare cand aveam febra, care ne-a tinut in carca atunci cand abia invatam sa mergem, care ne-a tinut de manuta cand faceam primii pasi? Cum l-am putea baga pe el, barbatul suprem din viata fiecarei femei, in aceasi oala cu 'animalele' pe care ni le imaginam noi? Barbatul acela care fugea in toiul noptii la farmacie sa ia sirop de tuse pentru ca sufletelul sau racise nu are cum sa fie un proc! Acela este un barbat adevarat, un tata exemplar si un sot minunat, nu are cum sa fie altfel! Si daca te gandesti, cam majoritatea 'porcilor' vor deveni tatici si vor transforma 'cocina' intr-o camin primitor pentru copilasul lor si isi vor da si sufletul ca pruncului sau sa ii fie bine... Ia zi? Tot mai crezi ca toti barbatii sunt la fel?
Stiti cine mai este barbat? Bunici aceia batrani, care ne faceau toate poftele cand eram mici si ne tineau pe genuchii lor si ne povesteau ce trasnai faceau parintii nostri cand erau copii. Barbatul acela in varsta in ochii caruia mereu gaseai liniste si sentimentul de acasa, cel pe care desi il dureau articulatiile si mijlocul tot te ridica in brate si te arunca spre cer pentru a prinde stele, barbatul acela este la fel ca ceilalti? Batranelul acela care abia se mai misca si poate traieste de pe o zi pe alta mereu culegea o leguma sau o fructa din grdina ca sa iti faca o salata, un compot sau dulceata pentru a ti le da cand treci pe la el. Spune-mi tu cum poti spune ca el e ca ceilalti barbati?
Prima ta iubire adevarata! Iti aduci aminte de ea? Eu da, poate si pentru ca o am atat de aproape... El un barbat in aparenta ca toti ceilalti, dar in esenta nu! Barbatul acela care te imbratisa cu dragoste ori de cate ori te vedea si iti stergea lacrimile cand toti ceilalti erau impotriva ta, el care a asteptat rabdator ca tu sa i te daruiesti intru totul, care a avut grija de tine si ti-a oferit dragoste si tandrete, el este la fel ca ceilalti? Barbatul acela care atunci cand v-ati despartit a plans tinandu-te in brate si rugandu-te sa-l ierti pentru ca te-a facut sa suferi cand a pus punct relatiei, care plangea la fel ca tine si se vedea pe el cat il doare este ca ceilalti?
Dar ce zici de cel care iti va deveni intr-o zi sot? si el va fi la fel? Crezi ca va fi un animal care nu va avea sentimente? Eu nu cred asta! Cred ca va fi un barbat minunat, care va avea atata iubire de daruit cat ai si tu, cred cu tarie ca va avea maniere, dorinta de a fii mai bun in fiecare zi si dorinta de a devenit tatic si mai tarziu bunic...
Gandeste-te putin la toate astea, gandeste-te ca barbati sunt toti, gandeste-te ca aproape toti vor fii in situatiile mai sus mentionate si toti vor actiona aproape la fel, gandeste-te la barbatii buni, barbatii aceia langa care ai vrea sa adormi seara si sa te trezesti dimineata...
Noi nu suntem la fel, si, desi e mai usor sa credem altceva, nici ei nu sunt toti la fel...

Liar!

`Cumva inca de mica, cam de cand ma stiu, am crezut in povestile cu happy end, basme, telenovele, filme...spuneti cum doriti. Am crezut ca iubirea adevarata exista, ca lumea nu e chiar atat de rea si de urata cum mi se spune, ca la un moment dat voi intalni fericirea, dar ca pana atunci lucrurile nu vor fi asa de urate. Chiar si dupa despartirile urate de baieti pe care chiar i-am iubit, chiar si dupa tradarea prietenelor cele mai bune, chiar si cand stateam singura in banca plangand acum un an in timp ce 'cele mai bune prietene' radeau si ignorau durerea mea, chiar si cand parintii imi vorbeau urat si ma numeau in cele mai urate moduri am crezut in bunatatea oamenilor, in finalul meu fericit. Acum nu mai cred... ieri mi s-au naruit toate sperantele cu privire la umanitate, la integritate, la onoare! Nu, cuvintele astea le mai gasesti doar in DEX, au ramas doar niste principii de viata pe care toti sustin ca le au, dar in realitate nu le are absolut nimeni (da, nimeni, asta inseamna ca nici eu!).
`Din nu stiu ce motiv tampit am crezut mereu ca sunt speciala, ca oamenii tin la mine, ca ma respecta! Am crezut ca desi nu sunt frumoasa, inteligenta, bunatatea (atat cat este) vor compensa. M-am inselat, nu compenseaza nimic! Un chip frumos si un trup suptirel nu pot fi inlocuite de absolut nimic, nici macar de iubirea sau sentimentele pentru cel de langa tine. Oh, cititorule, tu, mai bine ca oricine altcineva, stii cat am iubit in ultimii 3-4 ani si pe cine si cat am suferit din cauza lor... Am fost o proasta, aveai dreptate, am fost o proasta sa sufar atat de mult si sa ma chinui cu amintirile asa zise frumoase. M-am inselat si m-au inselat, nu a fost niciodata vorba de iubire, de sentimente, nici macar de atasament, indiferent de am fost cuminte sau nu, de am iubit cu tot sufletul sau nu, ca m-am daruit in totalitate sau nu, indiferent de cat am sperat sau nu, indiferent de orice totul a fost doar o bataie de joc. Cuvinte frumoase, certuri acasa pentru cateva ore in plus aalaturi de cel iubit, totul a fost in van. `Dupa doi ani in care am plans seara de seara, in care la fiecare cearta am auzit cuvinte urate, in care am renuntat la toti si toate doar pt a avea cat mai mult timp liber am aflat ca nu am fost decat o alta proasta, ca mi s-a jucat un rol timp de 6 luni de zile, ca povestea mea a fost de tot rahatul, ca am fost, exact cum ma temeam, doar o bucata de carne umeda si dornica de apropiere. Atat!
`Ce iubire? Ce sentimente? Ce respect? La dracu' cu toate astea, nu au existat niciodata! Nu au fost decat niste minciuni. Adevarul? Adevarul e ca lumea a avut dreptate, doar acele minute de placere au contat, doar ele vor conta mereu... Indiferent cat vei iubi, cat vei respecta si cat vei da intr-o relatie, la un moment dat, peste o luna sau peste 2 ani, vei afla ca nu a contat nimic pt 'alesul tau' in afara de momentele cand desfaceai picioarele.
`La urma urmei cele mai mari curve tot barbatii raman!

Cand e firg si n-ai curent, ai nevoie de UPS Centrale Termice

S-a dus si vara aceasta... Prea repede... mult prea repede s-a terminat cu temperaturile ridicate, limonadele reci, inghetata de fructe delicioase si dupa amiezile petrecute pe plaja, lenevind la soare in compania prietenilor si in curand vom dori ciocolata calda, paturi pufoase, turta dulce proaspat scoasa din cuptor si filme siropoase la care sa ne uitam in timpul liber alaturi de cei dragi noua. Stiti ce imi place mie sa fac cand e frig afara? Sa stau la fereastra langa caloriferul fierbinte si sa beau o cana mare de cafea cu lapte in timp ce privesc oamenii infrigurati cum se plimba... Hmm, genial nu? Ei bine de obicei da, dar uneori iti e oarecum dificil sa stai langa caloriferul acesta fierbinte despre care vorbesc! Personal iarna trecuta am avut parte de o intamplare... rece, daca pot spune asa.
Fiind ger si viscol din nu stiu ce motiv s-a luat curentul, nimic neobisnuit pentru un orasel micut, linistit care pare mai de graba sat decat oras, corect? Am zis initial ca 'eh cat de rau poate fii'... bai e foarte rau! Lasa ca nu poti sa te uiti la tv sau ca nu-ti merge calculatorul, dar stii ce altceva nu merge si este esential? Centrala termica frate! Si din caminul calduros nu ramane decat partea aceea cu caminul, caci devine groaznic de geros. A fost luat curentul timp de vreo zi si jumatate, nu exagerez cand spun ca in urma experientei "fericite" am racit!
Anul acesta pentru a impiedica alte evenimente de acest gen m-am documentat si m-am pregatit din timp! Am aflat de existenta unui aparat minune numit UPS Centrale Termine, care ma va ajuta in cazul in care sursa de alimentare de intrare sau rețeaua de alimentare sisteaza curentul electric, necesar pentru centrala mea minunata. Ce inseamna asta? Pai UPS-ul functioneaza ca un fel de generator pentru centra termica, dar are de asemenea rol de protectie si de reglare, deci in cazul in care brusc se opreste curentul dintr-un motiv sau altul, UPS-ul va asigura alimentarea de urgenta pentru centrala mea, astfel eu nu voi ingheta de frig si ma voi putea bucura in continuare de ciocolata mea calda si de caloriferul fierbinte...
Hmmm, in astfel de conditii trebuie sa recunosc ca abia astept sa vina iarna cu viscolul specific, caci eu sunt pregatita sa ii fac fata avand in vedere ca indiferent cat va bate vantul si cat voi sta fara curent electric stiu sigur ca nu voi ingheta de frig in propria casa si caminul meu calduros nu va fi doar o metafora, ci o realitate.
Daca doriti si voi sa va echipati pentru iarna si sa impiedicati aparitia unor evenimente nefericite ca cel prin care am trecut eu anul trecut va invit sa dati un click aici pentru S-a dus si vara aceasta... Prea repede... mult prea repede s-a terminat cu temperaturile ridicate, limonadele reci, inghetata de fructe delicioase si dupa amiezile petrecute pe plaja, lenevind la soare in compania prietenilor si in curand vom dori ciocolata calda, paturi pufoase, turta dulce proaspat scoasa din cuptor si filme siropoase la care sa ne uitam in timpul liber alaturi de cei dragi noua. Stiti ce imi place mie sa fac cand e frig afara? Sa stau la fereastra langa caloriferul fierbinte si sa beau o cana mare de cafea cu lapte in timp ce privesc oamenii infrigurati cum se plimba... Hmm, genial nu? Ei bine de obicei da, dar uneori iti e oarecum dificil sa stai langa caloriferul acesta fierbinte despre care vorbesc! Personal iarna trecuta am avut parte de o intamplare... rece, daca pot spune asa.
Fiind ger si viscol din nu stiu ce motiv s-a luat curentul, nimic neobisnuit pentru un orasel micut, linistit care pare mai de graba sat decat oras, corect? Am zis initial ca 'eh cat de rau poate fii'... bai e foarte rau! Lasa ca nu poti sa te uiti la tv sau ca nu-ti merge calculatorul, dar stii ce altceva nu merge si este esential? Centrala termica frate! Si din caminul calduros nu ramane decat partea aceea cu caminul, caci devine groaznic de geros. A fost luat curentul timp de vreo zi si jumatate, nu exagerez cand spun ca in urma experientei "fericite" am racit!
Anul acesta pentru a impiedica alte evenimente de acest gen m-am documentat si m-am pregatit din timp! Am aflat de existenta unui aparat minune numit UPS Centrale Termine, care ma va ajuta in cazul in care sursa de alimentare de intrare sau reteaua de alimentare sisteaza curentul electric, necesar pentru centrala mea minunata. Ce inseamna asta? Pai UPS-ul functioneaza ca un fel de generator pentru centra termica, dar are de asemenea rol de protectie si de reglare, deci in cazul in care brusc se opreste curentul dintr-un motiv sau altul, UPS-ul va asigura alimentarea de urgenta pentru centrala mea, astfel eu nu voi ingheta de frig si ma voi putea bucura in continuare de ciocolata mea calda si de caloriferul fierbinte...
Hmmm, in astfel de conditii trebuie sa recunosc ca abia astept sa vina iarna cu viscolul specific, caci eu sunt pregatita sa ii fac fata avand in vedere ca indiferent cat va bate vantul si cat voi sta fara curent electric stiu sigur ca nu voi ingheta de frig in propria casa si caminul meu calduros nu va fi doar o metafora, ci o realitate.
Daca doriti si voi sa va echipati pentru iarna si sa impiedicati aparitia unor evenimente nefericite ca cel prin care am trecut eu anul trecut va invit sa dati un click aici  pentru mai multe informatii despre acest sistem UPS centrale termine.  despre acest sistem UPS centrale termine.

instalator profesionist

Personal sunt una dintre femeile care uraste sa apeleze la barbati pentru a o ajuta cu diverse chestii prin casa, poate si pentru ca mereu am fost atrasa de domeniile de lucru ale barbatilor:fizica, matematica, inginerie etc. Dar uneori sunt nevoita sa recunosc  ca am mare nevoie de ajutor! Acesta este unul din acele momente… Un instalator priceput mi-ar salva ‘viata’ in anumite situatii…

Stiti momentul acela penibil cand ramai fara curent in timp ce te uitai la cel mai tare film care se poate difuza la TV? Devii nervoasa, urli, blestemi si faci prapad in jurul tau… Si schimbi chiar si becurile in casa crezand ca na, ai tu ghinion si de fapt toate s-au ars in acelasi timp. Te invarti prin casa si nu stii ce sa faci… Acesta este un moment in care un electrician ar putea rezolva aceasta problema imposibila pentru tine ca femeie in doar cateva minute. Dar, esti femeie, de unde sa iei tu un electrician?

Dar ti s-a intamplat vreodata sa te bucuri de cel mai relaxant dus din lume, sa te inspumezi toata cu cel mai parfumat gel de dus din lume si… surpriza! Sa ramai fara apa? Eu sunt specialista in materie de ghinioane de acest fel. Dupa ce imi plang de mila vreo 10 minute si ma gandesc la toate pisicile negre care mi-au taiat calea in ultimul an si datile cand m-am intors din drum pentru ca uitasem nu stiu ce mare nimic, imi fac curaj, pun un prosop pe mine si caut un instalator… Hmmm, problema e, de unde il iau?

Mie mi s-a intamplat sa imi achizitionez un minunat aer conditionat cu tot felul de functii pe care abia asteptam sa le incerc, eram de-a dreptul nerabdatoare sa-mi racoresc casa in zilele de vara super calduroase. Din nefericire nu eram singura, iar cei de la magazinul de unde mi-l cumparasem nu mai apareau sa mi-l monteze si mie. Doamne ce am mai cautat pe cineva care sa-l instaleze, cineva care sa stiu ca se pricepe, sa fie serios si sa nu-mi distruga totusi minunatia de perete cu niste gauri cat China. Dar de unde sa iei un instalator de aer conditionat in plina vara cand toata lumea isi monteaza astfel de aparate?

Femeie, proaspat mutata intr-un apartament pe care trebuie sa-l aranseze dupa bunul el plac… Ce sa faca draga de ea cand e vorba de montarea centralei termine? La cine sa apeleze? Are nevoie de cineva sa ii monteze central efectiv, dar si caloriferele, tevile acelea care unesc centrala de calorifer, instalatia de apa… Domne cate chestii sunt de facut! Si ar trebui sa aibe grija, sa fie atenta sa nu fie inselata sau sa cheme un profesionist, un om care sa isi faca bine meseria nu sa rada de ea. Dar unde sa-l gaseasca?

Cum ar fi daca cineva ti-ar spune ca aceste probleme casnice se pot rezolva in doar cateva minute si cu un singur click ai putea gasi nu doar un electrician, ci si un instalator apa, instalator gaze, instalator aer conditionat, instalator sanitare si chiar si instalator centrale termine? Si mai multe de altat pentru oricare dintre acesti salvatorii in materie de ‘accidente’ casnice i-ai putea gasi intr-un singur loc usor si practic?

Din coasta ta

Cumva am fost creata din coasta ta,

m-am desprins din tine putin cate putin

crescand apoi departe

ca mai tarziu sa-ti fiu cealalta jumatate

si greu de crezut, dar mereu am stiut

ca pentru tine mi-a fost dat sa traiesc...

Stiam ca sunt nascuta sa te iubesc

cu toata fiinta mea,

caci tie iti datoram tot ceea ce eram,

te-am facut fericit un timp

ca mai apoi ceva intre noi sa se rupa,

dar n-am plecat,

caci nu poti pleca de langa

cel ce ti-a daruit coasta sa...

Si am ramas acolo langa tine

privind doar cum

vin si pleaca altele,

strangand patul dupa ele,

caci adorai sa le tavalesti

printre asternuturile acelea atat de dragi mie...

Am stat cu lacrimi in ochi 

privindu-te cu ele, acele ele

atat de minunante, iar eu,

cea care eram jumatatea ta eram de fapt

nimic.

Multe au trecut pe la tine,

multe m-au ranit in cel mai rau mod,

mult am plans si asteptat

sa simti ceeea ce eu simteam deja:

ca din coasta ta m-am nascut eu...

Dar tu n-ai facut-o nici pana azi,

cumva in mijlocul creatiei

tu ai intors privirea spre altele,

iar cand ai revenit era prea tarziu,

coasta ta era deja data

dar nu stiai cui si nu stii nici acum,

ai ramas sa ratacesi printre ele

cautandu-ma pe mine, 

cand eu stau chiar aici langa tine.

Cum sa te fac eu sa ma vezi

daca iubirea mea nu e demna de tine?

Cum sa te fac sa simti

daca mintea ta refuza sa accepte iubirea?

O secunda doar ti-a trebuit

sa privesti in alta parte,

ca acum amandoi sa ratacim prin viata

tristi, dezamagiti, plangand, 

fiind singuri, dar impreuna

si nerealizand ca adevarata iubire,

jumatatea creata din coasta ta

e chiar mai aproape decat ai spera...

Ok, vreau sa fiu sincera fata de mine si daca vreau cu adevarat sa fac asta trebuie sa incep prin a recunoaste ca sunt o fraiera sentimentala care adora sa le dea sfaturi altora despre cum sa fie puternici, rationali, total lipsiti de romantism, dar care traieste visand ca intr-un fel sau altul va avea parte de o poveste de viata de neuitat, ca in filme... Adevarul este ca nu am, nu am nimic de genul, Nu am nimic, nu am absolut nimic... Vezi tu, in ultimi doi ani si ceva mi-am pus tot sufletul intr-o prietenie in care jur ca am crezut, am crezzut ca noi suntem speciali, ca ce avem noi e mai multe decat orice altceva... M-am inselat, enorm din cate vad in ultimul timp...

Printe

Printe, oriunde ai fii, daca existi si hoinaresti pe undeva intrebandu-te unde naiba iti e aleasa, iubirea vietii tale, afla ca sunt aici, astept... Te astept! Si daca nu iti misti picioarele alea mai repede o sa innebunesc asteptandu-te. Si nu glumesc!
Printe, am nevoie de o imbratisare, o imbratisare adevarata, in care sa fiu stransa atat de tare la pieptul tau incat sa imi fie greu sa respir. Am nevoie de un sarut care sa ia toate amintirile urate din sufletul meu...
Printe, am nevoie de o iluzie, de o iluzie care sa dureze, nu una care sa dispara o data cu aparitia primelor raze de soare. Am nevoie de iubirea mea ca in povesti, daca toti avem o astfel de poveste 'rezervata' o vreau pe a mea acum!
Printe, grabeste-te...

Home

M-am intors acasa...

Da, am terminat primul an de facultate si l-am terminat chiar foarte bine, nici o restanta si o medie de 8.05 pt tot anul este mai mult decat ma asteptam. Odata cu sfarsitul anului universitar a venit si mult aqsteptata vacanta de vara, vacanta in care am venit acasa sper eu nu pentru mult timp.

Realizez ca nu ma mai leaga mai nimic de orasul acesta, nu ca as avea cine stie ce viata palpitanta in Bucuresti sau vreun iubit care sa ma astepte acolo, dar nu am nimic din astea nici aici... Si aici am copilarit, aici am iubit, aici am invatat ce sunt prietenia, iubirea, relatiile, saruturile, sexul, certurile, lacrimile... aici am un trecut de care sunt mandra, dar aici nu ma mai asteapta nimic. Cu familia daca stau mai mult de doua zile ma plictisesc si incepem sa ne certam aiurea.

Stiti, credeam ca vara asta va fi de vis, ca ma voi distra la maxim, totusi presimt ca vara asta va fii de cacao. Am muncit un an intreg ca o nebuna cu facultatea si m-am zbatut sa fiu printre primii din grupa si am reusit, speram sa am parte de o bine meritata vacanta de vis, dar nu cred ca se va intampla.

Aici, in oraselul asta, nu am sanse sa am din nou o gasca de prietenii alaturi de care sa ma distrez la maximum, aici nu sunt sanse sa ma indragostesc de un Fat-Frumos care sa imi ofere povestea la care visez, aici n-am sanse sa ies la un film chiar si singura caci nu avem cinematograf, aici daca nu esti o pitipoanca super pronzata cu jumate de fund si trei sferturi din decolteu pe afara si nu ai nimic in cap nu ai cum sa faci ceva cu privire la viata sociala. Aici sunt prea putini oameni alaturi de care sa iti doresti din suflet sa iti petreci timpul.

Nu stiu de ce naiba m-am intors aici!? Orasul asta ma deprima, imi trezeste amintiri dureroase.

Am nevoie de... de o iubire!

Rain...

Cand eram acasa si vremea era asa de urata ca acum: ploua si era foarte innorat, imi placea sa stau la fereastra. Iubeam imaginea cartierului meu in timpul ploii, cum blocurile se umezeau treptat, sunetul picaturilor pe tabla acoperisului si in geamurile din jur, imi placeau pomii care se miscau in bataia vantului, cum fosneau frunzele, cum alergau oamenii care-ncotro incercand sa se adaposteasca, cum vecinele alergau prin casa dintr-o camera in alta inchizand geamurile. Mama credea ca imi e teama de ploaie, ori de cate ori se innora venea sa vada daca sunt bine si incerca sa ma linisteasca, desi cea nelinistita era ea...

Azi ploaia mi-a dat o stare de om trist, am realizat ca sunt singura si mi-e frig, chiar daca sunt imbracata gros, chiar daca e cald in casa, mi-e frig pe interior.

Azi mi-e rece, ma doare fiecare picatura de ploaie, fiecare rafala de vant, fiecare pom care se indoaie in bataia vantului furios, fiecare nor ce acopera soarele, fiecare pasare ce se ascunde... Azi ploua cum nu a mai plouat de mult, cu tunete si fulgere, cu picaturi reci si grele, cu grindina si intuneric. Azi nu mai simt ca ieri. Azi parca nu mai simt nimic altceva decat singuratate, o singuratate atat de acuta!

Colegii ma suna de mi-au inrosit telefonul sa iesim, sa mergem la o cafea, la un film, dar eu nu vreau, nu am starea necesara. Sunt singura inconjurata de atatia oameni care vor sa fie in compania mea, dar care ma fac sa ma simt si mai singura.

Cum e posibil? Eu nu eram asa, eu iubeam ploaia, iubeam vremea asta, cantam ca nebuna versurile celor de la El negro, 'Ploaia care va cadea pacatele toate ni le va spala, ura si iubire parte in parte, sunetul de reggae se aude de departe' azi abea am curaj sa soptesc versuri triste de inima albastra... Inainte ma rugam de mama sa ma lase afara, visam sa densez in ploaie, sa alerg sa ma invart in timp ce ploaia lipea hainele de trupul meu, iar acum cand am posibilitatea sa fac toate astea ma ascund in casa si trag si patura peste mine.

Nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa ma simt asa si nu vreau sa ma mai simt singura. Si vreau sa privesc iar ploaia ca atunci cand eram acasa...

Dracula modern

Hai sa ne jucam! Hai sa ne amagim cu sentimente false, cu minciuni frumoase si cu vise neimplinite... Hai! Doar nu iti este teama? Tocmai tie care esti atat de puternic si de greu de ranit? Ciudat, te credeam mai... hm, mai altfel. Hai! Curaj! Te invit sa ma minti, sa ma amagesti. 

Spune-mi ca ma iubesti, spune-mi ca nu ai putea trai fara mine, apoi ridica-te si pleaca, pleaca in lumea mare, du-te dintr-una in alta, stai intre picioarele lor de parca le-ai iubi cu adevarat, lasa-te prada animalului din tine, rupe orice iti iese in cale, rupe-te pe tine ca fiinta umana... Apoi leaga-te la loc, fa-ti fundita si ofera-te drept cadou primei care iti iese in cale. Amageste-o si pe ea! Apoi fa-o sa sufere, distruge-o, distruge tot ceea ce te atragea la ea, calc-o in picioare si pleaca si de acolo. Du-te in primul bar, cheama-ti prietenii, lauda-te cu noile 'cuceriri', cu zecile de inimi pe care le-ai frant, razi de proastele care te-au iubit... 

Apoi, beat mort, ametit de aburii alcoolului, ascunde-te in propria vagauna intunecata, incuie usa in urma ta si plangi. Plangi pentru ca esti singur, pentru ca mereu vei fii, pentru ca nu stii sa fii barbat. Plangi caci stii ca undeva in atomul de suflet pe care il ai se afla o ea, o ea frumoasa, inocenta, iubitoare pe care tu ai transformat-o in rautate pura, plangi caci nu voiai sa mai pleci de langa ea, dar iti era frica sa o iubesti, caci atunci ar fii putut ea sa te calce pe tine in picioare.Esti patetic! Esti un nimic, dragule 'mascul' din secolul XXI, esti o bestie prost gandita, un animal insetat de sex si lacrimi, n-ai nici suflet, nici constiinta, nici minte, nici umanitate... 

Stii care e diferenta dintre tine si cainele de la colt? Ca el ii este fidel celui ce-i ofera o mangaiere din dragoste, tu nu! 

Te plangi la fiecare fata care iti iese in cale ca pana acum ai intalnit numai curve, ca fete bune nu mai sunt pe pamant, razi la glume precum 'Dracula ar muri de foame daca s-ar mai hrani acum cu sangele fecioarelor', dar in adancul tau stii bine ca Dracula modern esti chiar tu. 

Da, tu! Tu care furi inocenta fetelor, care le oferi dulci minciuni, apoi iei ce au mai frumos in sufletul lor: dragostea, si dai cu ea de pamant pana nu mai poate rasufla. Tu, draga Dracula, nu ai murit de foame, ai murit de rautate, ti-a placut sa le faci sa sufere, sa le faci sa planga, iar in final, iti spun eu, ca totul se intoarce inzecit. 

Ai fost diferit de acest Dracula de care vorbesc eu? Felicitari, vei fii fericit! Ai fost ca el?Amuzant, vei muri ca el: singur, parasit, infometat, insangerat, inconjurat de ura pe care tu ai sadit-o in lume. 

I give up!

          E aproape vara, e vremea sesiunii, examene peste examene, stres peste stres, kilograme dupa kilograme disparand de pe soldurile mele... E vremea in care eu ma simt mereu singura... nu, nu imi plang de mila, doar realizez ca niciodata nu am avut ceva in totalitate al meu, mereu viata si-a batut joc de mine facandu-ma sa cred ca daca lupt suficient, daca ma leg suficient de tare de cineva va ramane mereu langa mine, de parca destinul, inevitabilul destin, nu ne va dezlega. Si asa se ajunge sa se dea o lupta in interiorul meu: minte sau suflet? Tu ce ai alege?

-De ce renunti acum? Ce vei face, vei pleca ca si cum nu mai ai pentru ce sa lupti?

-Nu mai am... Am obosit, mi-au amortit mainile pe arme, mi-am innegrit sufletul cu atata durere si mi-am insangerat ochii cu atatea lacrimi. Renunt! Definitiv!

-De tocmai acum? De ce nu ai facut-o pana acum cand situatiile au fost si mai incurcate?

-Pentru ca acum e altfel. Poate tu nu vezi, dar eu vad! Mereu avem timp pentru o cafea, un cuvant bun sau rau, o cearta, o imbratisare, acum nu mai e timp. Nu mai am spatiul meu acolo, nu mai am loc de ceilalti, nu mai nevoie de mine, am devenit un nimeni.

-Stii ca nu e asa! Mereu va fi loc pentru tine...

-Taci! Pentru numele Lui Dumnezeu, taci, nu ma mai minti frumos, m-am saturat. Nu sunt proasta, stiu cand trebuie sa ma resemnez, stiu cand e prea mult. 

-Tu esti puternica, nu renunta la ce iubesti doar pentru atat. Daca nu ai facut-o pana acum, nu o face acum, mai incearca o data.

-Inca o data? Apoi inca o data? De acum voi fi puternica, dar pentru mine, nu pentru altii. Da, renunt la ce iubesc pentru ca asa e mai bine, pentru ca degeaba raman aici pentru ce iubesc, daca ce eu iubesc iubeste altceva. Nu mai am loc intelegi? Uite-te in trecut, de cate ori s-a mai intamplat asa? 

-Niciodata...

-Si atunci? Despre ce vorbim? Era prea frumos visul meu, traiam intr-o iluzie, era totul fals, m-am trezit la realitate, nu sunt proasta. E timpul sa imi fac timp pentru mine si pentru placerile mele. 

-Dar stii ca nu il vei uita? Stii ca il vei iubi mereu si ca nu vei mai simti asa ceva pentru nimeni?

-Da, sper doar ca in timp iubirea asta se va anestezia sau va adormi in sufletul meu. Nu mai se poate, intelegi? Prietenia va ramane mereu, vom fi apropiati sau nu, dar nu ne vom dusmani, dar iubire... Cu iubirea e alta poveste...

-O sa o recitesti? O sa o recititi?

-De fapt vrei sa intrebi daca o sa o reincalzim? Niciodata!

-Nu ai mai vrea sa...?

-As vrea, dar nu as mai putea... nu am mai putea. Timpul a trecut, a trecut prea mult timp, asta e problema. Nu ne-am acordat sansa cand a trebuit, nu o vom mai face, poate ca are dreptate si ne e mai bine ca prieteni, ca am fost proiectati pentru a fi prieteni.

-Tu nu crezi asta!

-Tu nu ai de unde sa stii.

-Stiu.

-Poate, dar conteaza? sincer acum, conteaza?

-Nu... nu mai conteaza, ai dreptate. O sa plangi?

-Acum nu, poate peste o ora sau o zi sau un an sau niciodata. Nu stiu, nu vad viitorul.

-Esti trista?

 
-Sunt convinsa ca acum e finalul povestii inventate de mine.

-Asta e de bine?

-Vom vedea... Vom vedea in fiecare zi daca e bine sau nu.

-Deci o luam de la capat? Punem punct? 

-Da, punem punct, o luam de la capat cu aceasi oameni si altii noi, doar ca vom privi altfel situatia.

-Putem face asta?

-Da... Daca vrem putem.

Cry

Plangi? O faci des?... Personal mi se pare ca cea mai banala chestie pe care eu o fac este sa plang. Plang de ciuda, tristete, iubire, durere, imi plang de mila, ii plang pe altii, plang in vise, plang in realitate, plang in interior si si in extrior. La dracu', sunt ca un robinet stricat care picura intr-una!
STOP! AJUNGE! M-AM PLICTISIT DE ASTA!
Punct si de la capat. Ce puii mei atata plans? Pentru ce? Pe dracu' am o singura viata, am trait aproape 20 de ani nefacand altceva in afara de a palnge. Si cui i-a pasat? Permite-mi sa raspund: nimanui.
Nu mai plang, nu ma mai infurii degeaba, nu mai pun suflet decat cand sunt 100% sigura ca nu o sa sufar, nu mai cer nimic, ce mi se ofera mi se ofera si gata. M-am plictisit sa fiu A. cea trista, cea vesnic cu ochii rosii.
Vreau sa rad, sa rad nebuneste, sa nu-mi mai pese. Vreau sa iubesc, sa iubesc si sa fiu iubita. Sa traiesc o poveste de dragoste ca in romanele pe care le citesc cu atata pasiune. Vreau sa traiesc fara suparari, de niciun fel. Nu mai am asteptari, nu mai am pretentii, nu mai am trecut si nu stiu ce va fii in viitor, am doar acest moment si o sa-l traiesc zambind. Poate nu voi mai iubi, poate nu voi fii iubita, poate sunt prea urata/grasa/slaba/proasta si ce? Daca plang se va schimba ceva? Nu! Nu o sa vina nimeni sa-mi stearga lacrimile asa ca mai bine mi le sterg singura!
De azi am sa zambesc neincetat!

"Nu a fost sa fie"

"Tu iti doresti ca la un moment dat, dupa ce am incercat sa fiu cu altcineva si nu am reusit, sa ajung sa ma intorc la tine, sa realizez ca tu esti cea mai buna alegere pentru mine si sa mai dau o sansa pentru noi. Recunoaste, stii bine ca asa e."

Ia explica-mi tu mie ce te face sa crezi rahatul asta? Ce naiba te face sa crezi ca ma voi multumi la un moment dat cu firmituri permanent aruncate? Asa proasta par? Sau asa de stupid indragostita? Explica-mi te rog ce te face sa crezi ca eu n-am catusi de putina mandrie? De ce crezi ca as ajunge la un moment dat sa accept sa fiu cea mai buna alegere pentru cineva si in consecinta el sa vrea sa fie cu mine? Crezi ca dorinta mea este ca el sa ajunga sa isi dea seama ca eu sunt cea mai potrivita pentru el si sa ma vrea drept iubita lui?
Ghici ce? Nu ma cunosti...
Da, te-am iubit nebuneste, suficient de mult incat sa fiu puternica pentru tine, suficient incat sa ma multumesc cu a-ti auzi vocea din cand in cand, chiar daca vocea aceasta vorbea despre o alta ea. Da, poate nu a trecut totul... Dar am si eu vise, dorinte, sperante! Nu vreau ca cineva sa stea langa mine pentru ca sunt cea mai buna, nu! Vreau ca cineva sa ma iubeasca chiar daca nu sunt cea mai buna, chiar daca am o mie de defecte, sa ma iubeasca suficient pe mine incat sa imi iubeasca si defectele. Nu m-ar incalzi cu nimic ca poate la un moment dat, peste un an sau zece, ai veni la mine si mi-ai spune ceva de genu' "Am realizat ca ne potrivim si ca as vrea sa fim impreuna, adica uite-te cat am incercat sa caut pe cineva mai bun ca tine sau care sa se potriveasca mai bine cu mine si totusi nu am gasit-o... Asta inseamna ca noi doi suntem unul pentru celalalt". Tie iti spuna a ceva multumitor? Iti suna a iubire? Mie imi suna a resemnare! A esec. Adica dupa ce ai facut tot posibilul sa 'scapi' de umbra mea, sa gasesti o alternativa mai buna, dupa ce nu ai gasit-o, te-ai resemnat si te-ai multumit cu mine. Nu! Nu as vrea asa ceva, as vrea orice, dar nu asta. Si, la cum te cunosc eu, nici tu nu ar vrea asa ceva. Amandoi ne dorim iubirea perfecta, si desi pare greu de crezut pentru ca inca simt ceva pentru tine, sunt perfect constienta ca iubirea perfecta nu o vom gasi imbratisandu-ne unul pe altul.
Iubirea noastra... Relatia noastra a fost superba, cea mai frumoasa din cate am avut, dar nu a fost la fel si pentru tine... Cum ti-am mai zis "Nu a fost sa fie"!

Different perspective

-Dar ce ti se intampla? De ceva timp pari... nu stiu... absenta. Adica, suferi, asa ar trebui avand in vedere ce se intampla, ce ai? Reactioneaza cumva! Fa ceva!
-Nu am patit nimic, pur si simplu sunt ok... Nu e ca si cum nu s-ar mai fii intamplat toate astea, e ca si cum as trai din nou aceasi chestie, m-am obisnuit.
-Vrei sa imi spui ca tu nu suferi?
-Nu! Nu! Nu, vreau sa spun ca sufar, doar ca si daca arat asta e tot degeaba, nu e ca si cum i-ar pasa cuiva de suferinta mea. 
-Deci te prefaci?
-Deci sunt indiferenta, incerc sa imi vad de viata mea fara sa imi plang de mila sau fara ca macar sa le arat altora...
-Esti falsa!

Da, sunt absenta! N-am idee cum ar trebui sa reactionez asa ca prefer sa nu misc un deget. Ce rost ar avea sa ma dau cu fundu' de pamant de 20 de ori, sa ragusesc tipand si sa mi se umfle ochii de la atata plans? De ce sa fac asta? Adica am mai abordat o data situatia astfel si am iesit in pierdere toti trei, asa ca mai bine eu imi vad de treaba, nu cer nimic, nici timp, nici atentie si ma rog ca lor sa le fie bine, sa se inteleaga, sa se iubeaca.. Adica pana la urma de ce nu as face asta? El a fost mereu sincer cu mine in privinta a ceea ce suntem, pe ea nu o cunosc, deci nu pot sa o acuz de nimic si nu are nici un rost sa il intristez si pe el cu parerile mele impertinente sau cu pretentiile mele nejustificate.

Adica nu sunt chiar indiferenta, ma doare ca nu a fost sa fie, ca din nou nu a iesit nimic, dar ma bucur ca el are din nou acele sentimente frumoase fata de cineva. M-am obisnuit cu fazele de genu asta, el indragostit de alta fata, eu fiind singura sau mai de graba simtindu-ma singura, el nemai avand timp sa stea cu mine cu orele la telefon, eu turband de draci din cauza asta... De ce nu l-as intelege? Poate daca as fi in locul lui as proceda exact la fel, nu? E normal ca iubita sa ocupe primul loc, iar apoi prietenii, nu?

Ma gandesc ca au trecut doi ani si daca in doi ani nu s-a intamplat nimic din ceea ce mi-as fi dorit nu se va intampla nici de acum incolo si nu are rost sa imi mai fac sperante. Mi-e prieten si ii doresc tot binele din lume asa cum si el mi-l doreste mie, deci e mai bine sa nu mai fiu trista. Poate tristetea mea va atrage si tristetea lui la un moment dat si nu vreau asta.

Poate asta e abordarea corecta, nu? Eu imi vad de treaba mea, ma comport ca ceea ce sunt, o prietena buna, si vom reusi sa fim amandoi fericiti. Nu sunt indiferenta, nu as avea cum, imi pasa de ceea ce i se intampla, dar nu vreau sa il oblig sa se imparta pe din doua intre mine si ea, ea are prioritate, iar eu trebuie sa accept asta. Ce daca in ultimele doua zile am vorbit adunat 30 de minute la telefon? Nu inseamna ca ma da la o parte sau ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine, ci pur si simplu nu mai are cum sa fie totul exact ca inainte. Nu ma deranjeaza atata timp cat el este fericit!

Doamne ajuta sa fie totul ok de data asta, sa reziste si prietenia noastra, sa nu ne mai certam, sa fie fericit, sa iubeasca si sa fie iubit, sa fiu si eu linistita, fericita... Sper sa ne fie bine tuturor. Vreau sa-l vad plangand de fericire, sa vad zambetul acela superb in fiecare secunda!

When...

Si cand te doare sufletul atat de tare incat pare ca-ti dispare de tot...
Cand te doare sa ramai dar si mai tare te doare sa pleci...
Cand ai fost de atatea ori umilita, calcata in picioare si parca tot nu s-a terminat...
Cand altii au ceea ce ai vrea tu si ceea ce nu vei avea in veci...
Cand pana si ultima persoana la care te asteptai te tradeaza...
Cand ti se pare ca nu mai ai loc in viata altora...
Cand te raneste fiecare cuvant, fiecare gura de aer...
Cand simti ca ai ajuns la capatul puterilor...
Cand ai da orice sa inchizii ochii pe vecie...
Cand nimic nu e asa cum ti-ai dori tu...
Cand totul e pe dos...
Cand te simti de tot rasul...
Cand nici lacrimile nu te mai linistesc...
Cand vrei sa fii strans in brate dar nu are cine sa o faca...
Cand ai vrea sa auzi niste scuze dar care nu te vor alina oricum...
...
...
...

Da drumul la muzica si canta! Oricum nimic nu se va rezolva, oricum vei plange degeaba, oricum la un moment dat toate se vor sfarsi iar tu vei primi acelasi final de care ai fugit de atata timp. Oricum in momentul asta ca si in trecut de altfel totul e degeaba, vei fii in continuare de rahat, vei suferii in continuare... Iti spun eu sigur, NICIODATA NU SE VA SCHIMBA CEVA!

Seri reci de primavara...

Stii cum sunt serile reci de primavara in care esti singura, trista si plangi cu sughituri? Ai fie si cea mai mica idee de ce se simte intr-o astfel de situatie? Poate da sau poate nu, in orice caz permine-mi sa iti spun eu ce se simte...
Gheata! Sloiuri de gheata par sa-ti acopere intregul corp, ti-e ingrozitor de frig, tremuri din toate incheieturile, desi termometrul de deasupra canapelei arata clar ca sunt 23 de grade in camera... si totusi tie ti-e frig, repeti aceleasi cuvinte obsesiv, aceleasi de fiecare data: 'm-am saturat sa ma minti'... Si eu m-am saturat!
De mult... Dar explica-mi care e adevarul? Adevarul e ca te vreau sau ca nu te vreau? Adevarul e ca mi-as dori sa te strang mereu in brate ca iubita sau ca prietena? Oare adevarul e ca m-am obisnuit sa iti doresti o alta si d-asta nu ma mai doare asa tare sau poate sentimentele mele s-au diminuat? Stii tu raspunsul? spune-mi-l si mie! Pentru ca eu habar nu am ce simt, te vreau langa mine cu disperare, vreau sa te vad zambind in fiecare zi din tot sufletul, desi nu sunt eu cea care te face sa zambesti, as vrea sa pot sa faca sa treaca doate durerile, sa nu simti decat bucurie, placere... Te doresc, de doresc cum nu am mai dorit pe nimeni, cum probabil nu o voi mai face, esti extraordinar, da, dar oare dorinta e mai puternica decat iubirea? Iubirea asta ciudata pe care eu o simt pentru tine? Nu... nu a fost niciodata! Te-am vazut in bratele atator fete, te-am vazut plangand dupa ele cand ele te raneau si te-am vazut furios pe mine, suparat ca nu te las in pace, ca imi doresc asa de mult sa ne fie bine... Nu am plecat cand ai avut o alta, iar dorinta mea era doar o dorinta neimplinita. Nu vreau sa te mint, dar nu stiu ce sa iti spun, nu stiu care e adevarul, stiu doar ca ceva s-a shimbat, ca nu mai doare sa te vad cu alta, ma doare sa vad ca acea 'alta' nu te merita. Asta e adevarul meu, singurul pe care il stiu in acest moment si poate singurul pe care nu il vei auzi niciodata avand in vedere cele intamplate...
Nu, nu imi doresc sa te pierd, sa pierd ceea ce este intre noi, nu vreau sa crezi toate acele lucruri ingrozitoare despre mine, crede-ma ca nu sunt deloc adevarate, vreau sa intelegi ceea ce simt, sa gasesc cuvintele pentru a iti explica ce este in sufletul meu... Nu pleca! Asculta-ma!

You should be here...

Aici, aici langa mine sa ai grija de mine cand ma doare sufletul si as vrea sa inchid ochii pentru a nu-i mai deschide vreodata. Am nevoie sa simt ca exista o persoana careia sa ii pese de mine, care sa renunte la orice pentru a se asigura ca sunt bine, care sa planga o data cu mine... am nevoie de cineva care sa imi zica 'totul va fii bine', de cineva care sa ma sarute pe frunte si sa inteleg toate cuvintele din spatele acestui gest atat de mic. Vreau sa existe cineva pe care sa pot suna la orice ora din zi sau din noapte si sa isi faca timp sa ma asculte, sa aculte orice prostie as abera. Am nevoie de cineva, cineva care sa imi duca dorul, care sa ma vada perfecta, sa ma vada perfecta desi sunt total imperfecta.. Am nevoie de cineva care sa-mi fie aproape si nu fizic neaparat, ci sufleteste. Vreau pe cineva care sa-mi fie alaturi indiferent de situatie, care sa aiba grija de mine, care sa imi aline durerile, care sa se gandeasca mereu la mine...
Pur si simplu am de nevoie ca acel cineva sa fii tu!!!...

Iubeste-ma...

Ofera-mi iubire, iubirea ta pura si neconditionata, iubeste-ma nebuneste, fara minte, fara cuvinte, iubeste-ma suficient incat sa stai in ploaie o ora doar pentru a ma vedea 10 minuete, iubeste-ma suficient incat sa nu intrebi 'De ce?' ci sa spui doar 'Daca sunt cu tine, sunt de acord', iubeste-ma suficient incat sa ma strangi in brate cand sunt de tot rahatu' si sa-mi zici ca totul va fii bine, iubeste-ma suficient pentru a ma certa cand gresesc, iubeste-ma iertandu-ma cand fac prostii... Iubeste-ma neconditionat, iubeste-ma fara dar-uri, poate-uri, ce-ur. Iubeste-ma fara virgule si puncte, iubeste-ma continuu cu pasiune, tandrete si eternitate...
Nu ma amagi cu firmituri de iubire, caci nu mai am de mult 12 ani ca sa cred ca in final, oricat ai suferi si ai fii calcat in picioare, iubirea va invinge... Acum am crescut, au trecut anii peste mine, lacrimile mi-au vizitat prea des obrajii, dezamagirile mi-au facut sufletul bucati, acum stiu ca iubirea nu invinge mereu, ca oricat de mult as iubi eu pe cineva nu voi putea niciodata sa fac in asa fel incat iubirea sa-mi fie impartasita...
Nu, eu nu mai vreau sa ma amagesc, asa ca nu ma mai amagini nici tu. Ma iubesti? Atunci ia-ma o data pentru totdeauna, voi fii a ta neconditionat asa cum vreau sa fii si tu al meu, caci te iubesc asa cum soarele iubeste lumina, asa cum visele iubesc serile... As merge cu tine pana la capatul lumii si inapoi, as traversa oceanele tinandu-te de mana si nu as privi in urma mea nici o secunda atata timp cat tu mi-ai impartasi sentimentele. Nu ma iubesti? Atunci infige-mi un cutit in suflet si lasa-ma sa sangerez pana ce imi voi da ultima suflare, nu-ti fie teama, nu te voi uri, din contra, pana si-n ultima clipa te voi privi zambind, caci eu, eu imi voi iubi criminalul...

Femeie...esti minunata!

Pentru ca in cele mai dificile momente ne permitem sa plangem in fata oricui fara sa ne intereseze ca ne vor crede prea slabe, pentru ca stam cu orele in fata oglinzii si tot ni se pare ca mai trebuie sa retusam ceva, pentru ca putem fii cele mai gingase fiinte din lume si putem deveni intr-o secunda mai periculoase ca otrava cand persoanele dragi noua sunt triste, pentru ca fiecare lacrima ne intareste, pentru ca aparentele inseala si suntem puternice, pentru ca atunci cand barbatii sunt jos noi ii intarim pentru a se ridica, pentru ca suntem temelia familiei, pentru ca luptam pentru ce iubim, pentru ca suntem femei si asta spune totul... Pentru toate acestea va urez un calduros LA MULTI ANI si va doresc tot binele din lume, putere de munca, putere de a iubi, putere de a merge mai departe, putere de a fi voi insiva.

PS: La multi ani, mami! Desi nu ne intelegem noi extraordinar sa stii ca te iubesc si iti multumesc din suflet pentru ca ai fost langa mine cand mi-a fost rau, cand mi-a fost bine, cand inima mi-a fost facuta bucati, cand am iubit, cand am fost dezamagita de mine, cand totul s-a prabusit in jurul meu... Nu am sa uit niciodata ca te-am mintit un an si jumatate, iar cand ai aflat adevarul, eu fiind distrusa, o adevarata epava, nu ai fost suparata sau cel putin nu ai aratat, si mi-ai sters lacrimile zicandu-mi 'Tu ai dat tot ce ai putut, ai iubit cu adevarat, dar daca el nu te vrea, nu ai ce sa faci... Sunt mandra de tine pentru ca ai stiut sa iubesti asa, cu toata fiinta ta si sa dai tot ce ai tu mai bun pentru a fii cu el.' Te iubesc, desi nu esti perfecta, desi nu sunt perfecta, desi relatia noastra nu e perfecta...

Uneori...doar uneori

Azi mi-am baut cafeaua putin mai amara decat de obicei, cu doar doua lingurite de zahar, si cu putin mai mult lapte, iar langa ea nu am alaturat si obisnuitul meu sandwich. Azi mi-a fost suficienta cafeaua putin cam amara, adevarul este ca nici nu am simtit amareala, de fapt nu cred ca am simtit ceva azi... Sunt paralizata, ma simt inerta, fara vlaga, nu inteleg cum ajungem mereu in acelasi punct si cum de nu reusesc sa fac lucrurile sa mearga avand in vedere ca imi doresc asta asa de mult. Nu stiu... Uneori ma simt singura, uneori as vrea sa ma tina in brate cand ne certam si sa-mi zica doar 'gata, totul va fii bine, ne vom certa, dar eu tot tin la tine'... Dar nu, nu, pe mine doar ma doare foarte tare!

Azi, azi...

Cand iubesti nu exista zi mohorata, melancolie, vreme urata, tristete, ci doar clipe minunate, fericire, vreme tocmai buna de iubit. Cand exista acea persoana speciala care face ca inima sa iti bata mai tare in piept in ochii ei vezi stelele sclipind din ce in ce mai tare, in bratele sale gasesti cel mai linistit loc din lume, unde nu exista nici ploi, furtuni, frig sau caniculam, ci o permanenta primavara cu soare bland, adieri de vand tocmai bune pentru a te ciufuli putin facandu-te sa arati si mai minunat... Cand exista iubire in viata ta, dar iubirea aceea adevarata, dezinteresata parca tot Universul iti zambeste din tot sufletul, totul in tine e legat de persoana iubita, totul te atrage la ea, te face sa o vrei mai mult si mai mult, incat uneori ai impresia ca vei exploda de atat dragoste, dorinta. Daca iubesti cu adevarat, tine minte, te rog, ca nu suferi, nu te doare, ci iti da o permanenta stare de plutire. Nu asculta ce zic unii si altii, crede-ma pe cuvant, daca e dragoste adevarata, nu doare! Doar iubirile false, mediocre, iluziile si pasiunile dor, caci iubirea adevarata iti va fii intotdeauna impartasita, caci cel pe care il iubesti te va iubi si te va face sa zbori de fericire...Si stii de ce? Pentru ca Dumnezeu si ingerasul tau pazitor nu pot permite sa te indragostesti de cineva care nu te iubeste, care te raneste, El ne-a creat si pentru a ne iubi, pentru a cunoaste fericirea si niciodata nu ne-ar lasa sa suferim din dragoste adevarata, doar ca noi, oameni limitati, am ajuns sa confundam orice sentiment cu iubirea... Cand iubesti nu exista tu sau eu, nu, exista doar noi, suntem unul singur intr-o armonie perfecta miscandu-ne intr-un ritm atat de bine definit incat este imposibil sa iti iesi din ritm.
Nu, nu m-am indragostit, nu, nu sunt iubita sau fericita sau implinita, dar azi, azi mi-as dori mai tare ca niciodata ca el sa ma iubeasca, sa-i pese, sa ma vrea langa el, sa nu ma alunge... Azi, azi nu este decat inca o zi de suferinta, de dezamagire, azi nu este decat un ieri, un maine imbracat putin altfel. Azi, azi ma doare sufletul in asa mod incat simt ca ma sufoc.Azi, azi simt ca ma sparg in o mie una bucatele... Aduna-le, te rog, aduna-le si lipeste-le la loc, nu le arunca, caci poate intr-o zi iti va fii si tie dor...