15 aug. 2013

Din coasta ta

Cumva am fost creata din coasta ta,
m-am desprins din tine putin cate putin
crescand apoi departe
ca mai tarziu sa-ti fiu cealalta jumatate
si greu de crezut, dar mereu am stiut
ca pentru tine mi-a fost dat sa traiesc...
Stiam ca sunt nascuta sa te iubesc
cu toata fiinta mea,
caci tie iti datoram tot ceea ce eram,
te-am facut fericit un timp
ca mai apoi ceva intre noi sa se rupa,
dar n-am plecat,
caci nu poti pleca de langa
cel ce ti-a daruit coasta sa...
Si am ramas acolo langa tine
privind doar cum
vin si pleaca altele,
strangand patul dupa ele,
caci adorai sa le tavalesti
printre asternuturile acelea atat de dragi mie...
Am stat cu lacrimi in ochi 
privindu-te cu ele, acele ele
atat de minunante, iar eu,
cea care eram jumatatea ta eram de fapt
nimic.
Multe au trecut pe la tine,
multe m-au ranit in cel mai rau mod,
mult am plans si asteptat
sa simti ceeea ce eu simteam deja:
ca din coasta ta m-am nascut eu...
Dar tu n-ai facut-o nici pana azi,
cumva in mijlocul creatiei
tu ai intors privirea spre altele,
iar cand ai revenit era prea tarziu,
coasta ta era deja data
dar nu stiai cui si nu stii nici acum,
ai ramas sa ratacesi printre ele
cautandu-ma pe mine, 
cand eu stau chiar aici langa tine.
Cum sa te fac eu sa ma vezi
daca iubirea mea nu e demna de tine?
Cum sa te fac sa simti
daca mintea ta refuza sa accepte iubirea?
O secunda doar ti-a trebuit
sa privesti in alta parte,
ca acum amandoi sa ratacim prin viata
tristi, dezamagiti, plangand, 
fiind singuri, dar impreuna
si nerealizand ca adevarata iubire,
jumatatea creata din coasta ta
e chiar mai aproape decat ai spera...

2 comentarii:

Unknown spunea...

Cuvinte extrem de frumoase ,ce îți alină sufletul,ce te face să meditezi.....

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.