Ok, vreau sa fiu sincera fata de mine si daca vreau cu adevarat sa fac asta trebuie sa incep prin a recunoaste ca sunt o fraiera sentimentala care adora sa le dea sfaturi altora despre cum sa fie puternici, rationali, total lipsiti de romantism, dar care traieste visand ca intr-un fel sau altul va avea parte de o poveste de viata de neuitat, ca in filme... Adevarul este ca nu am, nu am nimic de genul, Nu am nimic, nu am absolut nimic... Vezi tu, in ultimi doi ani si ceva mi-am pus tot sufletul intr-o prietenie in care jur ca am crezut, am crezzut ca noi suntem speciali, ca ce avem noi e mai multe decat orice altceva... M-am inselat, enorm din cate vad in ultimul timp...