15 apr. 2013

Different perspective

-Dar ce ti se intampla? De ceva timp pari... nu stiu... absenta. Adica, suferi, asa ar trebui avand in vedere ce se intampla, ce ai? Reactioneaza cumva! Fa ceva!
-Nu am patit nimic, pur si simplu sunt ok... Nu e ca si cum nu s-ar mai fii intamplat toate astea, e ca si cum as trai din nou aceasi chestie, m-am obisnuit.
-Vrei sa imi spui ca tu nu suferi?
-Nu! Nu! Nu, vreau sa spun ca sufar, doar ca si daca arat asta e tot degeaba, nu e ca si cum i-ar pasa cuiva de suferinta mea. 
-Deci te prefaci?
-Deci sunt indiferenta, incerc sa imi vad de viata mea fara sa imi plang de mila sau fara ca macar sa le arat altora...
-Esti falsa!


Da, sunt absenta! N-am idee cum ar trebui sa reactionez asa ca prefer sa nu misc un deget. Ce rost ar avea sa ma dau cu fundu' de pamant de 20 de ori, sa ragusesc tipand si sa mi se umfle ochii de la atata plans? De ce sa fac asta? Adica am mai abordat o data situatia astfel si am iesit in pierdere toti trei, asa ca mai bine eu imi vad de treaba, nu cer nimic, nici timp, nici atentie si ma rog ca lor sa le fie bine, sa se inteleaga, sa se iubeaca.. Adica pana la urma de ce nu as face asta? El a fost mereu sincer cu mine in privinta a ceea ce suntem, pe ea nu o cunosc, deci nu pot sa o acuz de nimic si nu are nici un rost sa il intristez si pe el cu parerile mele impertinente sau cu pretentiile mele nejustificate.

Adica nu sunt chiar indiferenta, ma doare ca nu a fost sa fie, ca din nou nu a iesit nimic, dar ma bucur ca el are din nou acele sentimente frumoase fata de cineva. M-am obisnuit cu fazele de genu asta, el indragostit de alta fata, eu fiind singura sau mai de graba simtindu-ma singura, el nemai avand timp sa stea cu mine cu orele la telefon, eu turband de draci din cauza asta... De ce nu l-as intelege? Poate daca as fi in locul lui as proceda exact la fel, nu? E normal ca iubita sa ocupe primul loc, iar apoi prietenii, nu?

Ma gandesc ca au trecut doi ani si daca in doi ani nu s-a intamplat nimic din ceea ce mi-as fi dorit nu se va intampla nici de acum incolo si nu are rost sa imi mai fac sperante. Mi-e prieten si ii doresc tot binele din lume asa cum si el mi-l doreste mie, deci e mai bine sa nu mai fiu trista. Poate tristetea mea va atrage si tristetea lui la un moment dat si nu vreau asta.

Poate asta e abordarea corecta, nu? Eu imi vad de treaba mea, ma comport ca ceea ce sunt, o prietena buna, si vom reusi sa fim amandoi fericiti. Nu sunt indiferenta, nu as avea cum, imi pasa de ceea ce i se intampla, dar nu vreau sa il oblig sa se imparta pe din doua intre mine si ea, ea are prioritate, iar eu trebuie sa accept asta. Ce daca in ultimele doua zile am vorbit adunat 30 de minute la telefon? Nu inseamna ca ma da la o parte sau ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine, ci pur si simplu nu mai are cum sa fie totul exact ca inainte. Nu ma deranjeaza atata timp cat el este fericit!

Doamne ajuta sa fie totul ok de data asta, sa reziste si prietenia noastra, sa nu ne mai certam, sa fie fericit, sa iubeasca si sa fie iubit, sa fiu si eu linistita, fericita... Sper sa ne fie bine tuturor. Vreau sa-l vad plangand de fericire, sa vad zambetul acela superb in fiecare secunda!

5 comentarii:

Andreea spunea...

E o prostie A .
Tu suferi .. insa nu vrei sa arati , nu vrei sa strigi de durere , atunci unde e vointa femeii ? Vointa aia de femeie din tine ? Urletul durerii ?
Tu nu esti fericita daca el e ... pur si simplu te multumesti cu acele minute vorbite cu el ... pentru ca il auzi .. si pentru ca iti povesteste viata lui , tu nu este fericita , nu ai cum ...
Atata timp cat mai tii la el .. nu exista prietenie ... e fata nu o cunosti , insa stii ca esti mult mai buna decat ea , stii ca tu iai putea oferii baiatului multe interese , de care doar tu ai fii buna , nu , nu te lasa la "fericirea lui "
Lupta , lupta pentru ce e al tau !
Sa te doara ? E groznic .
Fa ceva in privinta asta , sa va fie bine , tie si sufletului tau ....
Ai grija de tine , sufletul , ochii , si inima ... ei sunt cei mai afectati ... tu esi doar obijnuita cu ideea ca nu il ai ...Dar vointa din tine ?e multumita ?

A. spunea...

Sunt ok Andreea, pe bune, tu ai perfecta dreptate, dar doar in cazul in care el ar fii al mei as lupa pt el, iar el este al alteia, nu a fost niciodata cu adevarat al meu, au fost doar sperantele mele, atat.
O zi superba!

Adrian spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Adrian spunea...

Cu ceva ani în urmă, un actor într-o piesă de teatru cita: "Învaţă-mă indiferenţa care naşte pasiuni!", nu mai ştiu din cine cita şi nu contează. Contează doar mesajul...
Adrian

A. spunea...

Perfect spus Adrian, mare adevar in cuvintele acestea:)