Nu!

As vrea sa plang, dar, pentru numele Lui Dumnezeu, nu mai pot sa plang, nu am voie... Eu nu imi dau voie sa mai vars vreo lacrima. Am promis ca anul acesta nu-l voi mai uda cu propriile lacrimi asteptand ca ceva sa se intample cu viata mea. Nu! Nu am voie sa plang si nu o voi face, desi ghemul asta nenorocit de lacrimi pe care-l simt in gat vrea sa iasa la suprafata, sa-mi mangaie chipul, nu-l voi lasa. Nu ma va face mai fericita vreo lacrima, din contra, voi pica iar in butoiul cu depresie si e al naiba de greu sa te mai ridici.
M-a ranit de prea multe ori si stiu ca nu ii pasa, ca se poarta cu ea de parca acel mesaj nu ar fi existat, iar mie nici 'scuze' nu mi-a spus, nici 'buna' nu mai zice, doar intoarce capu ca un idiot. Il urasc atat de tare... Urasc amintirile legate de el, le detest din tot sufletul, as vrea sa le sterg pe toate, caci el nu merita si nu a meritat niciodata un loc in trecutul meu, el merita nimic.
Nu, n-am sa plang, nu pentru acel mesaj idiot. Am sa-mi demonstrez mie ca sunt puternica, ca nu voi mai continua sa sufar pentru cine nu merita...