24 aug. 2010

Aceasi despartire, alt baiat

Stai pe acelasi pat vechi, pe care stateai si acum 5 ani si plangeai, parca nu s-a schimbat nimic, e ca si cum ai mai avea inca 12 ani si ai suferi pentru prima oara din dragoste, doar scartaitul arcurilor imbatranite iti amintesc ca ai crescut. Ai aceasi perna in brate, la fel de uda, dar are alta lenjerie, pe cea vechie ai rupt-o. Te ridici din pat, adunanadu-ti ultimele puterii de care te mai crezi in stare, scoti din sertar lucrurile care iti amintesc de el, atunci erau cateva randuri usor sterse pe-o foaie ingalbenita de trecerea timpului si cateva poze, pe care le-ai ascuns ca pe niste adevarate comori ca sa le pazesti de ochii curiosilor, acum ai de la un alt el un ursulet de plus, un lantisor, un inel si cateva zeci de poze. Te asezi la birou, plangi, privesti maruntisurile cu atata iubire incat par sfinte, incerci sa intelegi cum de promisiunile unei iubiri eterne au devenit doar niste minciuni. Iti amintesti fiecare cuvant al sau, fiecare juramant, fiecare te iubesc: 'Esti prima fata pe care o iubesc asa mult', 'Esti cea mai importanta pentru mine', 'Iti promit ca vom fi mereu impreuna', 'Nici nu-ti poti imagina cat de mult te iubesc', 'As face orice sa fii fericita'... Unde sunt acele sentimente atat de puternice pe care jura ca ti le poarta? Unde au ramas acele cuvinte atat de frumoasa pe care ti le spunea? Oare le-a lasat la intrarea in casa ei? Sau le-a uitat imediat dupa ce a sarutat-o? Ori, poate, le-a uitat imediat dupa ce le-a rostit...
Plangi mai tare, te doare mai tare capu cand te gandesti ca erai gata sa-i oferi lui totul, tot ce aveai mai bun, doar pentru putina iubire, nu voiai nimic altceva in afara de un strop de dragoste din partea lui. Te gandesti cum vei mai putea traii fara el, cum de nu s-a crapat cerul pana acum si cum de nu se cutremura pamantul din cauza despartirii voastre. Visezi la cum ar fi daca s-ar intoarce la tine, n-ai avea nevoie decat de un amarat de 'Iarta-ma' ca sa-l primesti inapoi la pieptul tau si sa fii cea mai fericita persoana din lume, dar printre lacrimi realizezi ca totul e pierdut, ca tu si el sunteti despartiti si ca nimic nu va mai poate aduce impreuna. El e acum in bratele alteia, probabil nestiind ca tu mai existi, o imbratiseaza, o saruta, are grija de fratel/fiul/varul ei, el te-a uitat, s-a refugiat in bratele alteia...
Ar trebui sa-l uiti, dar cum poti face asta cand toate maruntisurile iti amintesc de el, acel el care poate fii prima ta iubire, ultima sau una dintre multe iubiri pe care le vei avea. Si stii ce e cel mai rau? Ca de fiecare data vei suferi la fel de tare, ca un copil, poate vei schimba decorul, dar nu si sufletul...

Un comentariu:

Stefania spunea...

Frumos scris,mai ales ultimele cuvinte: "poate vei schimba decorul,dar nu si sufletul".
Atunci cand esti obisnuita sa suferi,cand "adori" sa faci asta,in momentul in care esti deceptionata nu faci altceva decat sa suferi,indiferent de varsta pe care o ai,chiar daca celelalte experiente similare te-au marcat,te-au facut sa te maturizezi macar putin.
Oricum,singurul lucru bun pe care il vad in asta e ca te poti folosi de "drama" ta,prin suferinta ta le oferi celorlalti o imbinare de cuvinte foarte frumoasa!Felicitari!