Stateau unul in fata celuiltalt privindu-se cu ochii inlacrimati, incercau sa isi zambesca, sa spuna ceva, dar le era imposibil. Probabil socul revederii era de vina. Ea s-a apropiat de el si l-a sarutat pe obraz, iar el i-a cuprins mijlocul, strangand-o in brate si lasandu-i parfumul unic al pielii sa il cuprinda. Ea s-a indepartat de trupul lui imbujorata, atunci vocea lui a rupt tacerea.
-Mi-a fost dor de tine.
Tacere! Era surprinsa, dar nu doar atat. Pe chipul ei se putea citi cu usurinta dezgustul provocat de aceste cuvinte. Cum indraznea sa ii spuna asa ceva dupa ce ea l-a implorat sa nu o paraseasca? Ii reprosa?
-Tie nu ti-a fost dor de mine? vru el sa stie.
-Ba da, spuse fata tremurand. La inceput mi-a fost, dar acum nu imi mai e.
-Ma mai iubesti? intreba cu ochii inlacrimati baiatul.
-Te-am iubit! Ceea ce tu nu poti spune...
Ii intoarse spatele si se indeparta de el fara sa mai priveasca in urma. Nu regreta nimic pentru ca nu a pierdut nimic, dar in schimb a castigat totul: libertate, respect, iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu