A trecut aproape o luna de cand ne-am spus adio, nu stiu cand, caci as fi putut sa jur ca au trecut doar cateva ore. Nu-mi vine sa cred! Ranile incep sa se cicatrizeze, lacrimile sa se usuce,amintirile sa nu mai doara. Nu mai te vad pe tine in orice alt baiat, nu mai plang ascultand melodia noastra si nu mai ador cu gandul la tine in fiecare seara.E ciudat ptr. ca as fi putut sa jur ca voi suferi mult mai mult, dar acum ma simt aproape perfect, as vrea sa spun ca ma simt ca inainte, dar nu mai stiu cum eram eu inainte de a fi cu tine. Probabil imi voi reaminti cand voi reusi sa inteleg de ce te-ai schimbat asa radical intr-un timp atat de scurt. Desi raspunsul cred ca il am, chiar daca ceilalti spun ca ma insel, dar cred ca nu m-ai iubit suficient. Daca m-ai fi iubit nu te-ai fi purtat niciodata asa cum ai facut-o, te-ar fi durut si pe tine la fel cum m-a durut pe mine, m-ai fi sunat cu numar privat doar ca sa imi auzi vocea, ti-ar fi fost dor... M-am inselat in privinta ta, nu te-ai schimbat deloc, 'iubirea' pe care mi-o purtai nu te-a schimbat, ai ramas acelasi golan caruia nu ii pasa decat de el si de 'tovarasi'.
Stii ce am inteles? Cand minte si sufletul intra intr-un conflict de cele mai multe ori sufletul greseste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu