9 mar. 2010

Vreau sa uit!


Bai ai idee cum e sa simti ca te prabusesti? Sa simti cum cazi intr-o groapa imensa fara sa poti sa schimbi ceva? Sa te ineci in mare, sa stii ca nimanui nu-i va pasa, sa iti doresti sa traiesti si sa nu poti sa te salvezi? Sa iti lipseasca oxigenul si sa respiri rar, foarte rar, dar chiar si asa sa fii constient ca o sa mori? Sa simti cum te descompui, cum iti cad mainile, apoi picioarele, apoi parti din piele, apoi inima iti cade pe podea, se stafideste si sa ai solutia ca toate astea sa se opreasca, dar sa nu poti ajunge la ea pentru ca ... esti legat sau te tine cineva? Te simti ca dracu', iti spun eu. Parca ai fii o sageata fara tinta care alerga de colo colo, o noapte fara luna care sa o lumineze, un zambet care ascunde lacrimi, o inima fara sange, un creier fara neuroni, o sticla fara alcool... Exact asa ma simt eu!
Pana mea, simt ca nu imi mai gasesc locul, parca sunt intr-o alta tara, unde nu cunosc limba si nu pot comunica, parca sunt surda, vorbele celor din jur trec de mine fara sa ma atinga. Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa fac sa uit, sa devin de gheata, sa nu imi mai pese de nimic din ce a fost. Vreau sa uit ca exista EL, sa ma prefac ca a murit ( asta nu inseamna ca imi doresc sa pateasca ceva, mi-ar face mare placere sa stiu ca el e fericit, dar se pare ca si el e trist), sa o iau de la capat avand doar amintiri frumoase de la el pentru ca l-am iubit enorm si nu am stiut sa ne apreciem unul pe altul.

Niciun comentariu: