3 feb. 2010

Dependenta


Am jurat de mii de ori,
miilor de oameni
din viata mea
ca nu voi mai bea,
dar intotdeauna
cand vad bautura
in fata mea
nu ma pot opri
sa nu iau doua guri.
Dintr-o inchititura
ajung la o sticla,
ii dezamagesc
pe cei ce ma iubesc,
dar nu imi mai pasa,
eu beau pana cad sub masa.

Tigarile mi-au facut cu ochiu
de cand l-am vazut pe pustiu'
din clasa a doispea
cum se iubeste cu nicotina,
tragea fum dupa fum
zambind ca un nebun,
mi se facea pofta
si mi-am spus 'merge una',
acum fumez pachete
si nu am regrete.
Trag un fum
si simt cum imi adun
puterile, energia
sa ma lupt cu toata lumea.
Desi toti zbiara la mine
sa las tigarile
ca ma distrug incet,
ca voi muri foarte lent,
mie nu-mi mai pasa
am sa fumez cat ficatul ma lasa.

Din cand in cand
adun in gand
multe povesti negre
ce-mi umbresc visele,
am auzit ca drogurile
te fac sa uiti de ele
si le-am incercat si p'astea.
Dupa ce tragi o linie
viata e o culoare vie,
uiti de probleme
si de gandurile negre,
simti ca plutesti,
ca traiesti in povesti,
ca te aspteapta un happy end,
dar a doua zi cand
efectul drogurilor trece
problemele nu te mai lasa rece
si asa mai tragi inca o linie
pana cand nu mai poti fara ele.

3 comentarii:

Dodo spunea...

wow :| deci chiar sti sa scri poezi :) dar sper ca nu e din fapte reale :|

Jorjette spunea...

Drăguţă poezia!

A. spunea...

ms:">
nu e din experienta personala;))