Back to love*

-Mi-e dor de noi, spune el privind-o in ochi. Imi doresc sa fie ca inainte, sa radem si sa plangem impreuna, sa ne facem planuri...
-Si mie mi-e dor, marturisi ea vizibil inrosindu-se. Dar degeaba, ce-a fost nu va mai fi niciodata, tu ai drumul tau alaturi de altcineva, iar eu il am pe al meu.
-Poate ni se vor intalni drumurile.
-Poate candva, undeva ne vom revedea, tu vei fi singur, iar sentimentele noastre vor ramane aceleasi, dar acum pana si eu, care inca mai sper, simt ca e imposibil.
-Nimic nu e imposibil...
-...cand doi oameni se iubesc si isi doresc sa fie impreuna, dar cand e si o a treia persoana in ecuatie, nu mai e asa simplu, spuse copila stergandu-si lacrimile.
-Dar mie imi e dor de noi si inca mai tin la tine, inca imi pot aminti cat de bine ne simteam impreuna, tu nu?
-Ba da, si eu imi amintesc totul perfect: planurile, certurile, visele, cuvintele urate, cuvintele frumoase, lacrimile, zambetele...totul. Dar fericirea construita pe nefericirea altuia nu e durabila!
-Nu mai suntem trei, ci doar doi: tu si eu. S-a terminat, nu mergea asa, am hotarat sa punem punct.
Fata privi in ochii lui...Ce vedea in ei? Nimic. Dar chiar si asa ea i-ar fi urmat pana la capatul lumii si si mai departe. Credea in el mai mult decat in ea si-l iubea mai mult decat pe oricine altcineva. Il saruta. Fara cuvinte sau lacrimi, promisiuni sau zambete, doar un sarut, urmat de altul si altul...
-Mi-a fost dor de tine scumpo...
-Shhh...Fara cuvinte azi, fara promisiuni, doar tu, eu si clipa asta...
-...ce va dura o vesnicie. Esti speciala!
-Esti singurul pe care-l iubesc si langa care vreau sa fiu pentru totdeauna.

*Just a story...

After a storm

A trecut furtuna, e soare acum copila. Iesi din casuta ta darapanata, lasa in urma peretii ingalbeniti pe care atarna diferite rame in care ti-ai uitat viata, in care ti-ai pus toate amintirile sperand ca intr-o zi, cand frutuna se va opri, iar tu vei fi rece ca marmura cineva le va gasi, astfel viata ta nu va fi uitata de urmasii tai. Nu-ti fie teama de soare, la inceput lumina te orbeste si obrajii iti sunt umeziti de lacrimi, dar te obijnuiesti repede cu darurile oferite de zeul luminos. Hai, deschide ferestrele si usile casutei, permite luminii sa coloreze decorul prost al casei...sau si mai bine, scoate tot din casa, arunca tot ce-ti aminteste de trecut, de furtuna urata ce ti-a vizitat straduta. Da-le foc si incalzeste-ti sufletul! Redecoreaza-ti caminul, cheama-ti prietenii si rudele sa-l vada, sa-l incalzeasca cu prezenta lor.
Hai, copila, hai afara! Furtuna a trecut, ce-a fost mai rau s-a dus, acum totul depinde de tine, ai doua carari pe care poti sa mergi: poti sa alegi sa traiesti ca si cum furtuna nu a fost decat o lectie din care ai invatat cum sa te protejezi pe tine si ceea ce iubesti sau poti sa ramai inchisa intre peretii murdari ai propriei tale inchisori, inchisoare ale carei chei sunt la tine. E alegerea ta, dar sa stii ca afara e foarte frumos, iar soarele iti mangaie chipul la fel ca inainte de frutuna, iti amintesti?

Two halves ... a whole!

Te iubesc, te iubesc si te voi iubi mereu, ingerasul meu. Ii spuse el privind-o in ochi si mangaindu-i obrazul catifelat. Stateau asa, imbratisati, de cateva ore, nu-si spuneau mare lucru, doar mici nimicuri menite sa exprime ceea ce nu se putea exprima:iubirea.
Daca eu nu as exista pe cine ai imbratisa acum?intrebarea i se parea amuzanta lui, dar in ochii ei se citea dorinta de a primi un raspuns cat se poate de serios. Stia bine ca el o iubea si ca langa ea era fericit, dar daca s-ar intampla ceva si ea ar disparea, ce ar face el? Daca ei nu s-ar fi cunoscut? ...
As imbratisa singuratatea. Nu as zambi, ci as plange imaginandu-mi o fata imperfecta pentru multi, dar perfecta pentru mine, care sa poate sta in bratele mele ascultand doar bataile inimilor noastre cum se armonizeaza. As plange de dorul ei in fiecare clipa si mi-as petrece intreaga viata cautand-o prin lume doar pentru ai simti fie si o secunda trupul micut incalzindu-l pe al meu.
O lacrima cazu din ochii ei. Cum era posibil ca el sa ii spuna exact ce voia sa auda? Cum de stia el mereu sa-i spuna cuvintele potrvite? Oare pentru ca...
Pentru ca te iubesc, spuse el raspunzand gandului ei. Si tu ma iubesti, pentru ca ceea ce simtim noi e dragoste adevarata...Pentru ca tu esti jumatatea mea, pentru ca ai fost creata din coasta mea ca sa fii cea care imi va sta alaturi pana in ultima clipa si dincolo de ea.

Unconditional Love*

-Inca te iubesc ...
Coboara privirea, ii e mult prea greu sa priveasca albastrul ochilor ei, simte cum il distruge ura din frumosii ei ochi.
-Greu de crezut, dragul meu, acum dupa tot ce s-a intamplat, iarta-ma, dar nu te cred...Nu pot si nu vreau sa o fac.
-Dar e adevarat. Stii asta mai bine ca oricine, te iubesc! insista baiatul.
-Daca e adevarat de ce o tinei pe ea de mana? De ce o sarutai? De ce erai cu ea si nu cu mine? De ce nu mi-ai luat apararea in fata ei? De ce ai lasat-o sa se ia de mine? De ce?il acuza fata din ochii ei curgand serul tristetii.
-Iarta-ma! N-am stiut ce sa spun...
-Trebuia sa spui adevarul, atat, nici mai mult, nici mai putin. Nu am nevoie de scuzele tale, nu acum, le voiam, dar in urma cu ceva timp, acum nu mai dau doi bani pe ele...
Ii intoarce spatele si incearca sa se indeparteze de el, dar bratele lui o impiedica. Ii cuprinde talia si ii lipeste trupul inghetat de al lui, ea ar vrea sa-l indeparteze, asta ii spunea fiecare neuron, dar nu putea, sufletul ei cerea cu disperare acea imbratisare. Visase atatea nopti clipa aceasta, cand v-a simti din nou caldura trupului lui...
Se intoarce sa-i priveasca ochii inlacrimati baiatului si il imbratiseaza, brusc lumea nu mai exista, nici trecut si nici viitor, ci doar ei doi si niste sentimente pe care ea nu le putea explica, dar de care se lasa purtata. Si-au atins buzele timid, la fel ca prima data, primul lor sarut...atat de indepartat. In cateva secunde sarutul timid deveni tot mai pasional, bratele nefiind suficient de puternice pentru a-i uni.
-Te iubesc, draga mea. Te iubesc si iti jur ca nu te voi mai parasi niciodata, indiferent de ce se va intampla voi fi mereu langa tine. Iar daca vreodata ma vei alunga, am sa iti fiu alaturi discret, timid, privindu-te din umbra si fiind gata sa-mi dau viata pentru a te proteja, pentru a te vedea fericita, caci eu pot fi fericit doar cu tine, iar daca nu ma vei vrea langa tine, ma voi multumi sa te privesc din intuneric.
-Te iubesc...


Just a story...

Supid love

Sta in fata lui, priveste acele trasaturi superbe de care se indragostise, ochii aceia incredibil de verzi in care se pierduse de atatea ori, parul negru in care adora sa se joace, bratele calduroase care o cuprinsesera de atatea ori... Era el, chiar el, in carne si oase, stand rezemat de-un perete jegos pe care scria 'Du-te dracu' si multe nume, era la fel de frumos cum si-l amintea si avea acesi privire de om increzut.
-Buna, ma bucur sa te vad, spunea el incercand sa o ia de mana.
-Buna, raspunde ea sec.
El isi ridica mana dreapta usor pana ce ii atinge obrazul rosu, inghetat, apoi o mangaie si zambeste. 'Doamne, ce zambet' se gandeste ea si inchide ochii savurand momentul. Apoi...
-Mi-ai lipsit enorm!ii marturiseste el cuprinzandu-i talia micuta in incercarea stupida de a o imbratisa.
A luat-o prin surprindere, sentimentele o copleseau; amintirile se invarteau in mintea ei, dansau. Ii fusese si ei dor de el, dar lui atunci nu i-a pasat, a mers mai departe ajungand in patul multora in timp ce ea suferea.
-Lasa-ma! a ordonat ea incercand sa se elibereze din imbratisarea lui, era aproape imposibil, bratele lui o strangeau si mai tare. Da-mi drumu in clipa asta!
Baiatul luat prin surprindere de reactia ei o elibereaza. E confuz, nu intelege de ce reactioneaza asa, isi dorise atat de mult sa se intoarca, iar acum il refuza pur si simplu.
-Nu inteleg... Credeam ca asta iti doresti, ca iti era dor de mine...spune el.
-Credeai gresit, sopteste fata linistindu-se. Imi era dor de tine, imi doream sa fie totul ca inainte, dar tu ai plecat fara sa conteze relatia noastra sau sentimentele mele...
-Dar m-am intors si nu voi mai pleca, nu de data asta. Ju...
-Shhh, nu-mi jura nimic, "juramintele nu fac doi bani" ai uitat? Asa ai spus cand te rugam sa mai dai o sansa si sa-ti amintesti ce-mi promisese-i ca vei fi langa mine.
-Iarta-ma, iubito. Te rog! Am gresit parasindu-te, dar...
-Nu mai exista niciun 'dar', raul a fost facut, iar ranile s-au vindecat. A trecut prea mult timp.
-M-ai uitat?el stia raspunsul, dar spera ca ea ii va spune 'nu', ca va mai avea o sansa...
-Da.
-Deci chiar s-a terminat,nu?
-S-a terminat de mult, de cand eu plangeam si tu te indepartai de mine, de cand eu muream putin cate putin, iar tu infloreai langa altele...
-Ai suferit mult...
-Probabil, dar ti-am urmat exemplul in cele din urma, am continuat sa traiesc fara sa-mi mai pese de cel pe care l-am iubit.
-Imi pare rau, dar as vrea sa stii ca nici mie nu mi-a fost tocmai usor. Uneori un zambet ascunde multe lacrimi.
Ea incepuse sa planga, o durea sa-si aminteasca prin ce trecuse, ura despartirea lor, ura amintirile, il ura pe el pentru ca a parasit-o si se ura pe ea pentru ca i-a permis sa plece.
-Iarta-ma, nu voiam sa readuc la viata amintiri neplacute, credeam ca...Credeam prost, ochii lui incep sa straluceasca, clipeste des alungand lacrimile.
-Mi-a parut bine sa te vad dupa atata timp, sper sa fii fericit si sa iubesti, spune ea imbratisandu-l pentru ultima oara.
-Multumesc. Sper sa ma ierti si sa ai o viata minunata alaturi de cine vei dori tu. Te iubesc!ii spune plecand de langa ea.
-Nu am ce sa-ti iert...
El se indeparteaza, iar ea ramane din nou singura langa acel perete jegos, privindu-l cum dispare si plangand. Se sprijina de zid incercand sa-si mentina echilibrul, totul se invartea cu ea, il indepartase, acum era vina ei.
-Imi doream o viata minunata alaturi de tine. Inca mi-o doresc... Stupid, dar si eu te iubesc. Si mai stupid e ca acum eu te alung si imi pare rau, dar o meriti din plin.


Just a story...
Have a nice day!