M-ai ingropat de mult
in propriile vise de lut
si ai asteptat rabdator
din mormant sa ma strecor
atunci cand sufletul ti-e greu,
sa te ajut mereu...mereu...
Si eu nu te-am dezamagit!
De fiecare data am iesit
uitand de raul facut,
de lacrimi, minciuni si lut,
dar tu n-ai aprecitat.
Si azi ma chemi din nou
si astepti sa se deschida mormantu'...
Rabdator si sigur ca intotdeauna
astepti sa-ti intind mana.
Dar, vezi tu, azi nu vreau eu!
Sunt obosita, trista,
plansa si dezamagita
de tine, de mine, de noi,
iar timpul nu-l pot da inapoi,
asa ca ma rasucesc in mormant
si ma afund mai tare-n lut
doar ca sa nu-ti aud chemarea,
caci stiu ca nu-mi apreciezi iubirea.
*Azi ma doare rana aceea stupida!
5 comentarii:
Nu citesc prea des rime scurte atât de bune. Durerea ta îţi finisează arta.
Sa-mi bag pula in blogul tau-placa mortuara.asa iti este si sufletul??
draga anonim care e problema ta? Dispari de pe blogul meu si gata!:)
las' ca trece... (vb din experienta)
stiu ca o sa treaca, dar tot doare:p
Trimiteți un comentariu