26 mai 2013

Rain...

Cand eram acasa si vremea era asa de urata ca acum: ploua si era foarte innorat, imi placea sa stau la fereastra. Iubeam imaginea cartierului meu in timpul ploii, cum blocurile se umezeau treptat, sunetul picaturilor pe tabla acoperisului si in geamurile din jur, imi placeau pomii care se miscau in bataia vantului, cum fosneau frunzele, cum alergau oamenii care-ncotro incercand sa se adaposteasca, cum vecinele alergau prin casa dintr-o camera in alta inchizand geamurile. Mama credea ca imi e teama de ploaie, ori de cate ori se innora venea sa vada daca sunt bine si incerca sa ma linisteasca, desi cea nelinistita era ea...

Azi ploaia mi-a dat o stare de om trist, am realizat ca sunt singura si mi-e frig, chiar daca sunt imbracata gros, chiar daca e cald in casa, mi-e frig pe interior.


Azi mi-e rece, ma doare fiecare picatura de ploaie, fiecare rafala de vant, fiecare pom care se indoaie in bataia vantului furios, fiecare nor ce acopera soarele, fiecare pasare ce se ascunde... Azi ploua cum nu a mai plouat de mult, cu tunete si fulgere, cu picaturi reci si grele, cu grindina si intuneric. Azi nu mai simt ca ieri. Azi parca nu mai simt nimic altceva decat singuratate, o singuratate atat de acuta!

Colegii ma suna de mi-au inrosit telefonul sa iesim, sa mergem la o cafea, la un film, dar eu nu vreau, nu am starea necesara. Sunt singura inconjurata de atatia oameni care vor sa fie in compania mea, dar care ma fac sa ma simt si mai singura.

Cum e posibil? Eu nu eram asa, eu iubeam ploaia, iubeam vremea asta, cantam ca nebuna versurile celor de la El negro, 'Ploaia care va cadea pacatele toate ni le va spala, ura si iubire parte in parte, sunetul de reggae se aude de departe' azi abea am curaj sa soptesc versuri triste de inima albastra... Inainte ma rugam de mama sa ma lase afara, visam sa densez in ploaie, sa alerg sa ma invart in timp ce ploaia lipea hainele de trupul meu, iar acum cand am posibilitatea sa fac toate astea ma ascund in casa si trag si patura peste mine.

Nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa ma simt asa si nu vreau sa ma mai simt singura. Si vreau sa privesc iar ploaia ca atunci cand eram acasa...

4 comentarii:

Nuante de gri spunea...

Ploaia iti ofera o stare de liniste, dar in acelasi timp de multe ori devine enervanta iti ofera o stare de melancolie.
Oricum, iubesc ploaia de oriunde as vedea-o.

A. spunea...

Si eu o iubesc, doar ca in ultimul timp m-a intristat, m-a facut sa ma simt singura:(

Suflet de curva spunea...

nu mai scrii?

A. spunea...

ba da, mai scriu, doar ca am avut examenele zilele astea si chiar nu am avut cand sa scriu... Politehnica nu e usoara, jur!:p