14 oct. 2012

Fear...

Si cand in sfarsit iti pot auzi vocea din cand in cand, acum ca am posibilitatea de a sti de esti bine sau nu, acum mi-e atat de frica incat inghet... Mi-e frica sa nu te supar, sa nu fac/zic ceva si sa ne rupem din nou unul de altul, mi-e teama ca poate voi gresi cumva din nou si atunci...atunci va fi pentru totdeauna. Sunt confuza, sunt total derutata, nu stiu exact ce ar trebui sa fac si ce nu. Ma cunosc si stiu ca o sa o dau in bara la un moment dat, asta sunt eu, mereu gresesc, mereu fac prostii, tocmai de aceea mi-e teama si sa ma bucur ca am reusit sa vorbim, mi-e teama ca daca imi dau voie sa fiu fericita putin pentru ca avem posibilitatea de a comunica, o sa fiu neglijenta si o sa te pierd din nou, fara ca macar sa ne fii impacat cu adevarat. Apoi, mi-e teama ca voi face ca atunci cand eram impreuna, ma cenzurez singura, iar in timp aflu ca lucrurile pe care le aveam pe suflet si nu le spuneam/faceam niciodata sunt cele pe care le placi de fapt la o fata. Si ce sa fac in situatia asta?
 Da, 'asculta-ti sufletul' e cel mai usor lucru de spus, dar de facut este? Ei bine nu, nu este, nu atunci cand ti-e frica si tie de sentimentele tale, de lipsa lor, de tine. Pentru ca mie imi e teama, mi-e teama de mine, de tine si de noi. Pentru ca amandoi stim caat am suferit, amandoi stim cat ne-a durut cearta asta, dar intr-o oarecare masura amandoi am mers in continuarea, desi eu personal n-am trecut niciodata peste,nu te-am uitat niciodata, iar ce e cu adevarat in sufletul tau, doar tu stii, dar acum mie mi-e greu sa reintru in viata ta, iar tie ti-e greu sa ma lasi sa o fac, ti-e greu sa ai incredere in mine... Asta ma sperie, cate lucruri neclare sunt intre noi, cate indoieli ai in ceea ce ma priveste, iar eu nu pot sa-ti aduc dovezi palpabile ca iti spun adevarul, iar tu nu mai poti avea incredere 100% in mine, ma sperie posibilitatea de a disparea din nou din viata mea, ma sperie faptul ca doar ai reaparut si ai putea sa pleci iar. As vrea sa ramai aici, sa fii mereu prietenul meu, sa nu-mi fie teama, sa nu existe posibilitatea de a te pierde din  nou...
Poti? Poti, te implor, sa promiti ca nu ne vom mai certa, ca va fii bine, ca vom fii unul langa altul? Spune-mi ca poti sa-mi promiti ca vei fii mereu bunul meu prieten, cel mai bun din lume, si ca eu voi putea fii exact ce iti doresti tu, ca nu te voi mai dezamagi, ca iti voi putea fii prietena aceea pe care sa poti conta mereu. Te rog, promite-mi si alunga-mi teama, iar daca nu poti...minte-ma!

4 comentarii:

Andreea spunea...

Deci nu pot sa cred . Asta se numeste destiiiinn draga meaa .. Povestea este exact ca si a mea . acum vorbim .. suntem impreuna sau prieteni nici eu nu stiuuu ..vaiii ..deci te suna si il suni ... asta inseamna ca Dumnezeu te iubeste . Gandeste`te la asta . Iti da seansa sa .. fii tuu :-< ia`l inapoi in viata ta , cum stii tu ca e mai bine .
Succes draga mea . :X:X:X
Ma bucur pentru tine .. >:D<

A. spunea...

Eh nu e chiar asa simplu... e complicat pt ca desi vorbim imi reproseaza multe si ne si certam (azi de exemplu), in plus are prietena...
sper ca macar la tine sa fie cu cel mai fericit final povestea asta, pentru mine mai sper doar la un final fericit, adica sa ramanem prieteni f buni.
Succes si tie!:*

Andreea spunea...

pf , stii foarte bine ca povestile noastre se aseamana . CEL PUTIN ASA FAC SI EU CU EL . sTAM IMPREUNA NE SARUTAM dar ma tem sa`l intreb ce e cu noi , pentru ca mi`e frica sa nu plece . Ssa nu creada ca nu`mi pasa . :( E complicat si la mine sa stii :(
Iti urez succes si astept sa mai postezi ceva . Scrii incredibil >:D<

A. spunea...

mda...stiu ca sunt asemanatoare...dar nu vom avea acelasi final, tu vei ramane cu el, iar eu nu:p :*