4 feb. 2011

Two halves ... a whole!


Te iubesc, te iubesc si te voi iubi mereu, ingerasul meu. Ii spuse el privind-o in ochi si mangaindu-i obrazul catifelat. Stateau asa, imbratisati, de cateva ore, nu-si spuneau mare lucru, doar mici nimicuri menite sa exprime ceea ce nu se putea exprima:iubirea.
Daca eu nu as exista pe cine ai imbratisa acum?intrebarea i se parea amuzanta lui, dar in ochii ei se citea dorinta de a primi un raspuns cat se poate de serios. Stia bine ca el o iubea si ca langa ea era fericit, dar daca s-ar intampla ceva si ea ar disparea, ce ar face el? Daca ei nu s-ar fi cunoscut? ...
As imbratisa singuratatea. Nu as zambi, ci as plange imaginandu-mi o fata imperfecta pentru multi, dar perfecta pentru mine, care sa poate sta in bratele mele ascultand doar bataile inimilor noastre cum se armonizeaza. As plange de dorul ei in fiecare clipa si mi-as petrece intreaga viata cautand-o prin lume doar pentru ai simti fie si o secunda trupul micut incalzindu-l pe al meu.
O lacrima cazu din ochii ei. Cum era posibil ca el sa ii spuna exact ce voia sa auda? Cum de stia el mereu sa-i spuna cuvintele potrvite? Oare pentru ca...
Pentru ca te iubesc, spuse el raspunzand gandului ei. Si tu ma iubesti, pentru ca ceea ce simtim noi e dragoste adevarata...Pentru ca tu esti jumatatea mea, pentru ca ai fost creata din coasta mea ca sa fii cea care imi va sta alaturi pana in ultima clipa si dincolo de ea.