7 ian. 2011

Adio... in stilul meu


Mi-am luat la revedere de la orice are legatura cu trecutul: poze, vise, dorinte, momente frumoase si urate, primul si ultimul sarut, fiecare te iubesc, toate declaratiile de dragoste, tonele de lacrimi varsate, milioanele de zambete impartite...totul. Am spus adio oricarei sperante ca vreodata ne vom iubi din nou si am facut-o in felul meu, stupid sau fals pentru unii.
Mi-am luat jurnalul de pe vreme aceea si l-am reciti si retrait, am plans si am ras... Daca a-ti sti cate amintiri pot fi in cateva randuri v-ar fi teama, mie mi-a fost. Certuri, juraminte, saruturi, imbratisari, lacrimi varsate de amandoi... Doamne, cate am trait alaturi de el, iar acum nici nu-l mai recunosc.
Dupa ce am terminat de citit si ultima pagina, m-am asezat pe podea si am incercat sa-mi amintesc cele mai frumoase si cele mai urate momente traite alaturi de el. Stiti ce am descoperit? Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o am este legata de ziua cand am aflat ca m-a inselat. A fost singura data cand amandoi eram extrem de tristi, cand am stat imbratisati vreo ora fara sa spunem nimic, plangand si eu si el. A fost trist, dar si frumos... Am rememorat fiecare scena, nostalgia acelor vremuri lasandu-ma atat de vulnerabila; prea frumos sa se termine asa urat...
Am luat toate cadourile de la el si pentru prima oara n-am simtit ca mi se taie respiratia sau ca-mi da cineva un pumn in stomac, au devenit niste simple cadouri de la o persoana care candva a contat. Cine a spus ca daca arunci cadourile de la fost il uiti mai repede a mintit. Eu nu am aruncat nimic si nu o voi face, le-am pastrat, privit si purtat tot timpu, nu stiu de ce, poate din egoism, dar ma bucur enorm ca am facut-o.
M-am dus la calculator si am sters toate pozele cu el, nu-mi mai foloseau, nu-mi mai faceau inima sa bata mai tare sau ochii sa-mi lacrimeze, erau simple amintiri. Le-am pus pe un CD de unde poate le voi salva peste cateva luni sau cativa ani si imi voi aminti cu aceasi placere de vremurile cand el era langa mine in carne si oase.
S-a sfarsit!
M-am urcat in pat si am strans tare perna in brate cautand aroma parfumului sau, dar si ea disparuse de mult, simteam doar parfumul meu si mi-l puteam imagina pe-al viitorului iubit, dulce, dar masculin.
Am inchis ochii si am lasat acea stare de impacare sa ma cuprinda, am renuntat la a-mi mai fi teama de lipsa iubirii, am renuntat la teama de singuratate. Nu pot fi singura atata timp cat am familia si prietenii langa mine, de asemenea nu pot sa nu iubesc, poate nu iubesc un baiat in acel mod special, dar inima mea e plina de iubire, iar pentru un moment, asta e tot ce conteaza.

Un comentariu:

incaopoveste spunea...

Foarte bine ai facut Adelush!
Spuneai insa, ca "...de asemenea nu pot sa nu iubesc, poate nu iubesc un baiat in acel mod special, dar inima mea e plina de iubire, iar pentru un moment, asta e tot ce conteaza."
Draga mea...acel "mod special" ...Nu exista neaparat un mod special.Diferenta o face intensitatea cu care iubim...Pe tot parcurusul vietii, iubim multi oameni...Si niciodata nu va fi la fel!
Gandeste-te ca nu ai pierdut nimic!Fi fericita ca ai invatat ceva din asta!Da! Ai invatat! Si din zambete, fericire, vise (implinite sau nu), amintiri, suspine, durere si lacrimi.
Imi place cum scri...
Se vede clar ca esti o persoana ambitioasa.Ai multa dragoste de oferit.Nu te mai ascunde si nu te mai chinuii cu amintiri!Ce a fost a fost!
Acum...asteapta-ti printul!
Fiecare om are o jumatate perfecta, undeva in lume.Si toti ne-o gasim mai devreme sau mai tarziu!
Te pup!