Stupid love story!

Erau prea mici ca sa inteleaga ca ceea ce ei au la o varsta frageda altii cauta pana si pe patul de moarte: dragostea adevarata. Se iubeau fara sa ceara ceva in schimb, se ofereau pe sine din dragoste pentru dragoste.
Dar au pierdut iubirea din orgoliu, n-au invatat sa spuna 'Iarta-ma' la momentul potrivit, s-au indepartat unul de altul, mergand in directii opuse fara ca macar sa priveasca in urma la sufletul lor pereche sa vada cum sunt distrusi putin cate putin, cum din zambetul de alta data nu ramane decat umbra...
Au trezut zile, saptamani, luni... Se intalneau pe strada si isi zambeu, incercand sa para fericiti in fata celorlalti, dar daca priveai atent in ochii lor puteai vede lacrimile ce au inghetat pe cristalin. Ea a incercat sa ii vorbeasca, dar desi ii spunea ca inca mai tine la ea, lucrurile nu reveneau la normal.
Azi probabil el a uitat-o, probabil saruta alte buze si mangaie alti obraji, dar ea inca il iubeste, inca s-ar intoarce la el... Stie ca a iubit-o si ca a gresit enorm ca l-a lasat sa plece, dar nu mai poate repara nimic, el nu o mai lasa. Inca isi aminteste momentele petrecute langa el: primul sarut, primul 'Te iubesc', momentul cand i-a cunoscut pe parintii ei, prima lacrima varsata, prima data cand si-a dorit sa fie a lui... Dar pentru cine mai conteaza asta? Nu pentru el. Desi a iubit-o a uitat-o, a uitat cand ii spunea cat o iubeste, clipele cand se supara pe ea pentru ca nu credea ca au un viitor impreuna, si zilele cand stateau impreuna fara sa se plictiseasca. Daca i-ar acorda macar o a doua sansa...
Iubirea lor incet incet se va ofili, dar nu va mai rodi, va fi o alta floare rupta de orgoliu si aruncata intr-o prapastie intunecata. Vor deveni si ei alti oameni "maturi" ce vor cauta iubirea adevarata pe patul de moarte si vor regreta enorm ca au pierdut-o...

Inca te iubesc enorm
si imi lipsesti,
dar nu mai pot face nimic,
si nici nu iti poti imagina
cat de tare ma doare
sa stiu ca te-am pierdut
si ca probabil alta te strange
in brate si iti spune 'te iubesc'...
Iarta-ma!