6 apr. 2010


Pe chipul meu vad urme ale durerii, lacrimi ce isi lasa amprenta pe obrajii mei, mici cerculete mov in jurul albastrului ochilor mei... Nu le vede nimeni asa cum le vad eu, pentru restu sunt doar semne ca sunt stresata, pentru mine sunt dezamagiri, lacrimi, nopti nedormite. Nu vreau sa mai simt ceva!!!! Vreau sa fiu o stanca, sa nu simt lacrimile cum curg cand ma gandesc ca ea e noua ta ub sau sa imi mai bata inima ca o nebuna cand te vad pe strada.

Crede-ma, lacrimile dor, dar amintirile sunt cele care ma omora; cand imi amintesc de imbratisarile tale atat de calduroase mi se face frig, imi ingheata sufletul, saruturile noastre inca le mai simt: atat de delicate si ametitoare, vocea ta atat de diferita de a celorlalti inca o am intiparita in minte, discutiile interminabile inca imi lipsesc... Cum sa fac sa uit toate astea? Cum as putea vreodata sa te scot din sufletul meu?

Sunt idioata pentru ca inca de iubesc, pentru ca mi-ai facut atata rau, iar eu si acum te-as primi inapoi. Si acum imi doresc sa ma suni si sa-mi spui ca iti lipsesc, ca ma iubesti, doar ca acum sunt sigura ca asta nu se va intampla niciodata.

Fa-ma sa te uit! Scoate-mi inima din piept si fa-o cenusa, apoi arunc-o in marea albastra intr-o zi cu soare. Deconecteaza-mi mintea de trup, si fa ca amintirile sa dispara si acea intrebare suparatoare 'Ce s-ar fi intamplat daca...?' sa nu fi fost pusa vreodata. Sau, daca nu poti face asta, macar fa ca dezamagirile sa se transforme in uitare, fa ca datile in care m-ai facut sa plang sa provoace indiferenta fata de persoana ta. Fa dracu' ceva sa pot rade iar din tot sufletul, sa-mi sclipeasca ochii cand un zambet imi lumineaza chipul, fa orice sa fiu indiferenta ca tine, te implor.

3 comentarii:

shalimar0666 spunea...

Ştii, chiar nu merită să te stresezi pentru un tip la vârsta ta. Cel mai bine e să te gândeşti la tot ce a fost bun în relaţia voastră şi restul să îl pui în bibliotecă. Nu se aruncă nimic, pentru că s-ar putea să mai ai nevoie de tot ce ai învăţat. Cel mai bine e să accepţi că acum el e doar un alt prieten. Şi cel mai bine e să continuaţi să fiţi prieteni pentru că nu ar fi normal să vă urâţi doar pentru că v-aţi despărţit. În plus, e plină lumea de băieţi. Şi nu eşti obligată să ai relaţii profunde cu ei. Desigur, probabil acest gen nu te caracterizează. Citindu-ţi unele postări m-am identificat cu tine, cu trăirile tale. Tu trăieşti aproape la fel de intens ca mine (nimeni nu trăieşte ca mine :))) ). Pui la fel de mult suflet ca mine, iar când ceva te loveşte, cazi mai rău decât o stâncă de pe Himalaya. Eu am ajuns să urăsc băieţii, dar asta e o altă poveste. Oricum, e cazul să revii pe traseul normal al vieţii, să continui să priveşti sus la stele. Keep the faith, nu plânge pentru băieţi şi nu te înjosi în a le cere să se întoarcă la tine. Fetele trebuie tratate ca nişte zeiţe, ei sunt nişte muritori, noi trăim veşnic (asta mi-a spus-o profa mea adorată de istorie).

Dede spunea...

macar p blog sa ma plang shalimar0666:| ptr k in viata d zi cu zi par atat d fericita, iar el chiar nu are nici cea mai vaga idee d c e in sufletul meu d fapt;)) crede k sunt ok, ptr k presupun ca isi da seama k nu are cum sa fiu super bn:) am pus suflet pe el cum nu am pus p nici un altu ptr k era diferit, pana cand m-am schimbat eu si cand mi-am dat seama ca mi-am cam luat-o in cap cand am inteles ca ma iubeste era prea tarziu.
whatever:p viata tre sa mearga inainte si chiar am invatat ceva din relatia asta: 1 baietii nu trebuie iertati cand gresesc si jura ca s vor schimba, nu s vor schimba niciodata, min si 2 nu trebuie sa pun suflet in nici o relatie, trebuie sa ma distrez:p
ms>:D<

broken_wings spunea...

esti o tipa puternica >:D<