Fa-mi o cafea!

Fa-mi o cafea,
adauga in ea
putina iubre,
un praf de ura,
o picatura de venin
si o frunza de suspin.
Amestec-o bine,
pune-mi muzica-n surdina
si vino langa mine.
Vreau sa ma tii in brate,
sa-mi soptesti mii de cuvinte,
sa-mi aduci aminte
de obstacolele intalnite.
Daca ochii mi se inchid
inainte sa-mi apara primul rid,
mai da-mi o gura de cafea
si-un sarut, iubirea mea.
Mai povesteste-mi despre noi,
despre zilele cu vant si ploi,
despre juramintele noastre,
despre clipele frumoase.
Ia o gura din cafeaua mea,
ca sa nu mai simti oboseala,
strange-ma tare in brate,
mai da-mi sperante...
Apoi mai vreau si eu o inghititura,
cafeaua e si mai buna,
caci are acum imbibata in ea
aroma ta.
Cand cafeaua s-a terminat,
mai da-mi un sarut, si-am incheiat,
nu imi voi mai dori nimic
decat sa ma lasi sa dorm un pic.
Daca vrei dormi alaturi de mine,
pe taramul de unde nimeni nu mai vine,
unde nu exista cafea
cu iubire, ura, venin si suspin in ea.