Fa-ma invizibila

Nu mai inteleg nimic din tot ce mi se intampla, prietenii imi vorbesc eu le zambesc, dar n-am nici cea mai vaga idee ce-mi spun, nu ma pot concentra, rezist cu greu impulsului de a te suna... Ieri totul era perfect, nu ma mai durea ca ne-am despartit, de fapt nici acum nu cred ca ma doare, dar cred ca imi e dor de tine. E aiurea pentru ca incerc sa fiu puternica si sa gandesc pozitiv, dar oricat m-as stradui imi e greu sa nu ma gandesc la tine. De exemplu aseara te-am visat. Nu m-am gandit la tine si sigur nu am trecut prin mintea ta, dar chiar si asa subconstientul isi face treaba. M-am trezit cu sentimentul acela de siguranta pe care il aveam cand ma tineai in brate, pentru o clipa am crezut ca totul a revenit la normal, dar, teapa, a fost doar un vis. De ce ma mai gandesc la tine? De ce nu pot sa sterg totul cu buretele? De ce te mai visez? De ce se spune ca daca minti prea mult ajungi sa crezi propriile minciuni? Eu ma mint de o saptamana ca imi place alt tip si nici acum nu am ajuns sa cred asta.
Ma gandeam azi (la orele de info) ca probabil stiam de vreo doua saptamani ca ne vom desparti, de cand am realizat ca tu nu mai ma suni si am hotarat sa nu te mai caut nici eu, iar simtul de autoconservare m-a facut sa ma mint singura ca creau sa ne despartim si ca ma simt atrasa de altu'. Sincer, nu cred ca mai conteaza, dar ma tot gandesc ca daca nu as fi provocat cearta asta chiar eu nu ne-am fi desparit, sau poate ca da... Habar n-am.
Stii care e cea mai naspa parte? Ca toata lumea spune ca ne vom impaca, ca ma iubesti, ca iti va fi dor de mine, dar nimeni nu ma intreaba daca eu te-as mai primi inapoi. Adica da, sufar si da, te iubesc, dar viata mea nu e un hotel, sa vii si sa plece cand ti se scoala.
Oare o iau razna sau e normal sa simt toate chestiile astea? Adica pe de-o parte te iubesc si te vreau inapoi, dar pe de alta parte nu te-as mai vrea, dar mi-ar place sa vrei sa ne impacam si sa-ti dau cu jet.
Sa-mi bag picioru' daca mai inteleg eu ceva din toate astea...