Blog nou

Buna dragii mei,

Stiti foarte bine ca de ceva timp am incetat sa postez pe acest blog, am avut mici tentative de revenire, dar cumva, acesta nu ma mai reprezinta... Am decis in urma cu aproximativ o luna sa incep de la zero un blog nou, de data aceasta mai personal, mai despre mine.
Daca m-ati citit aici sunt convinsa ca veti gasi interesant si noul blog pe care il puteti gasi aici.
Sper din suflet sa ma insotiti si in aceasta noua experienta pentru ca mi-ati fost tare dragi si mi-ati facut multe zile minunate.

I love him!

          In ochii lui vad soarele si luna, furtuni si zile senine, lacrimi si zambete, filme de groaza si pe cele mai romantic... Vad si raul dar si binele din privirea sa, vad in sufletul sau, ii stiu defectele si calitatile, il stiu darmat la pamant si invingator, ii stiu lacrimile si zambetele.
          Si il iubesc!
          Il iubesc exact asa cum este, pentru ca ma completeaza, ma ridica atunci cand pic doar privindu-ma, si pentru ca imi da putere sa infrunt fiecare zi cu zambetul pe buze si cu inima curate. Il iubesc pentru fiecare clipa petrecuta impreuna, pentru ca indifferent ce se intampla in jur, cand il privesc si imi zambeste, cand imi ofera privirea aceea care ma topeste, privirea de "Te vreau numai pe tine, sunt al tau si esti a mea si am sa te iubesc mereu" uit tot raul din lume, toate greutatile si toate visele urate.
          Il iubesc pentru ca exista, pentru ca imi insenineaza zilele, pentru ca este al meu si pentru ca sunt a lui.
          Il iubesc, il iubesc, il iubesc si atat!

I'm back in your arms

Poate e ciudata, dar uneori a te intoarce de unde ai plecat nu inseamna a regresa, ci a te maturiza, a progresa, a creste...
Am plecat de langa el cand am crezut ca nu mai putea fii nimic intre noi, cand am crezut ca am ajuns in punctual in care trebuie sa ne spunem adio. In doar cateva luni am inteles ca locul meu e langa el, in doar cateva luni mi-am dat seama ca nu vreau sa mai plec niciodata de langa el, ca nimeni nu imi va putea oferi dovezi ca viitorul va fi perfect, ca el e alesul, ca voi fi fericita langa el, dar ca nici nu am nevoie de asa ceva.
Nu certitudinile te tin langa o persoana, nici hartiile, nici promisiunile, ci iubirea.
Am inteles ca o relatie poate fi cu adevarat perfecta o viata intreaga si, totusi, intr-un singur moment totul se poate distruge. Am vazut astfel de cazuri! O relatie perfecta, o familie frumoasa, un sot iubitor, ce nu suporta sa isi stie sotia suparata, un sot care refuza sa doarma suparat pe sotia sa sau stiind-o pe ea suparata, un tata iubitor si grijuliu, care peste noapte s-a transofrmat complet devenit un tata iresponsabil si absent din viata copilului sau, un sot ce ducea o viata dubla...
Deci cine iti garanteaza? Nimeni!
Trebuie sa risti! Poti fi cel ce pierde, dar de asemenea poti fii si cel care castiga... Si nu asa merg lucrurile cu viata asta?
Nu am de gand sa mai plec ureghea la ce zice lumea, sa visez cu ochii deschisi la perfectiune, nu am de gand sa mai visez ca familiile nu se vor opune... Pana la urma, este viata mea, relatia mea, decizia mea...Iar cine ma iubeste, ma si respecta si imi respecta prin urmare deciziile si alegerile.
M-am intors! Si nu regret! Nu regret pentru ca ma simt fericita, pentru ca simt ca ceva s-a schimbat pt amandoi, pentru ca stiu ca poate fii relatia pe care mi-o doresc!




Have a nice day people and do what your heart tells you to!

Never accept it!

Sunt fete tinere, frumoase, inteligente si cu o educatie foarte buna, care se indragostesc nebuneste de un baiat, de printul pe cal alb, care desi print frumos, educat, tanar si inteligent, ajunge in ziua de azi sa isi trateze printesa ca pe o sclava.
Nu, nu vorbesc din filme sau din carti, ci din realitate. Fetele tinere, cam pana in 26-27 de ani atunci cand se indragostesc ajung sa accepte cuvinte urate, umilinte si chiar si palme. Nu, nu glumesc! Stiu foarte bine ce vorbesc. Credeti-ma!
Accepta sa fie jignite, sa le fie adresate niste cuvinte nedemne de o femeie, accepta locul de femeie oficiala in timp ce printisorul rupe paturile cu toate zdrentele, accepta palme sau mai rau pentru ca au indraznit sa deschida gura, sa aibe o opinie.
Fetelor, dragelor, uitati-va la voi, sunteti ca niste flori de frumoase, sunteti destepte si educate, de ce va lasati umilite?! De ce?
Daca barbatului i-ai permis sa te jigneasca o data, de doua ori, o va face mereu. Ganditi-va la voi si la viitor. Mereu la viitor!
Ramaneti impreuna, va casatoriti, faceti in copil. Un copil care aude cum tatal ii numeste mama "curva", "terminata", "proasta", "panarama". Un copil care vede ca mama lui cand deschide gura este lovita, repezita, bruscata. Un copil care vede ca mama lui este doar femeia oficiala, dar nu singura. Ce credeti voi ca intelege acel copil? Cum isi va trata femeia acel baietel sau cum va permite sa fie tratata acea fetita?
Nu permiteti asa ceva! Daca i-ati permis de cateva ori este greu sa te trezesti ca vrei sa il schimbi, nu ii permite, este cel mai bine, crede-ma!
Nu fii un barbat, nu te lua cu el la bataie, nu urla la el. Totul incepe de la un cuvant urat, cand ti l-a adresat taxeaza-l, fii suparata, dar nu uita sa fii femeie. Pleaca de langa el, nu ii mai raspunde o perioada la telefon, ignora-l pana va intelege ca ceea ce a zis te-a ranit, te-a suparat. Dupa un timp explic-i ca tu nu accepti asa ceva pentru ca te iubesti pe tine si te respecti, dar si pentru ca te gandesti la viitor.
Cine e barbat intelege repede, cine nu, pofteste-l sa dispara din viata ta.
Nu accepta niciodata altceva in afara de a fii tratata ca o printesa, pentru ca asta meriti.

Work for it!

Nu stiu foarte multa istorie, mai deloc chiar, deoarece nu mi-a placut aceasta materie de nici o culoare, eu am fost cu matematica, fizica si literatura... As vrea sa va vorbesc despre un lucru pe care il observ foarte des la tineri, la oameni nascuti in asa zisa "democratie" romaneasca in care avem dreptul de a invata, de a ne documenta, dar nu o facem ca e mai simplu sa joci PokemonGo decat sa citesti ceva. In "democratia" asta a noastra avem dreptul sa injuram pe toata lumea fara insa a avea motive, fara sa ne traga de maneca cineva pentru prostiile debitate. In ziua de azi democratie e sa bei si sa fumezi pana pici sub masa, e cool sa stai in club de la 14-15 ani dar e aiurea sa mergi la biblioteca sau la biserica. Asta nu e democratie! Asta e doar prostie!
Suntem tineri, in Romania e foarte greu sa faci orice, sa muncesti, sa iti iei o casa, sa te casatoresti sau sa faci un copil pe care sa il si intretii. Stiu! Sunt in situatia asta dupa cum v-am mai spus! Dar asta nu inseamna ca cineva este dator sa ne dea ceva! Nu trebuie sa ne dea statul un job, nu suntem comunisti, ar fii bine sa ne creeze conditiile necesare, dar nu o face, deci depinde doar de noi. Ca sa reusesti trebuie sa muncesti, sa inveti, sa te documentezi, sa fii cel mai bun dintre cei buni!
Nu vine statul sa iti dea casa pentru ca esti tu nu stiu cine, trebuie sa muncesti, sa economisesti, sa pui ban pe ban ca sa ajungi sa ai ceva al tau.
Trebuie sa invatam noi, cei tineri, ca nimeni in viata asta nu iti da nimic, tu trebuie sa te descurci singur, sa lupti singur si sa te zbati sa iti construiesti un viitor. Nu mai lasa mentalitatile comuniste sa iti altereze gandurile, nu mai sunt vremurile acelea, lucrurile s-au schimbat, lumea s-a schimbat. Daca vrei ceva, work for it! Nu astepta sa pice din cer, pur si simplu WORK FOR IT!

La rascruce de drumuri

In viata exista acele momente foarte urate cand te afli la rascruce de drumuri si nu sti exact pe unde ar trebui sa mergi, uneori nici unde ar trebui sa ajungi nu stii... e o situatie dificila, solicitanta, deranjanta. Aici ma aflu eu!
Dupa terminarea facultatii am decis ca vreau sa imi schimb domeniul si am optat pentru un master in baze de date. Majoritatea in jurul meu deja lucreaza de ceva timp sau negociaza o viitoare colaborare... ei bine, nu si eu! Dupa o colaorare de un an cu o multinationala pe domeniul studiat in facultate, protectia mediului, m-am trezit pusa sa aleg intre domeniul ales acum 4 ani si un alt domeniu la care sincer visam de mult.
Alegerea pare usoara si evidenta, dar nu a fost nici una nici alta. Sa intri intr-un domeniu despre care nu stii mare lucru lasand in urma un domeniu studiat destul de mult timp, care te-a pasionat nu e niciodata usor! Si totusi sfatuita de parinti, rude si iubit am ales noul domeniu, baze de date. Cu putin noroc am si intrat la master, iar acum hoinaresc pe n-urile de site-uri de job-uri cautandu-l pe cel potrivit pentru mine. In Romania nu e usor, iar job-ul pare ca se lasa asteptat, devin nerabdatoare, la fel si ai mei... ca nah, si eu astept sa fiu pe banii mei si si ei asteapta sa ma vada pe picioarele mele...
Evident ca timpul trecand eu incep sa ma intreb daca am luat decizia corecta, daca am facut bine sau nu... apoi imi aduc aminte cuvintele unei profe de prin generala: "daca faci ceea ce iti place si iti asculti inima nu ai cum sa nu reusesti in viata". Eu mi-am ascultat inima, am ales un domeniu care imi place si am sa fac tot ce imi sta in putere sa reusesc... desi uneori mi-e teama!
Probabil e natura umana de vina, poate asa suntem construiti, sa ne fie teama, sa fim nesiguri si stresati cand ne aflam la rascruce de drumuri...

Hello world!

Salutare salutare!
Vai cat a trecut de cand nu am mai scris... Imi pare rau! promit ca am sa incep sa scriu din ce in ce mai des! Mi-am terminat si eu facultatea, am intrat la master si astept sa pice job-ul din cer!
Mi-a fost dor sa scriu, mi-a fost groaznic de dor sa scriu... Au trecut doi ani de cand am luat pauza de la blog, doi ani in care m-am schimbat, in care am crescut, m-am maturizat (sper eu!) si am mai invatat una alta.
Deci, de acum ne vom citi mai des, vom citi despre multe lucri pe blog, am pregatit cateva surprize pentru voi, deci stati pe aproape!

Stop lying!

Hai sa nu ne mai mintim in zadar si hai sa lasam ura ce o simtim fata de altii sa inghete si sa se sparga in mijlocul viscolului de afara. Nu, nu mai vreau sa dau
vina pe altii, sa ma mint singura ca altii sunt de vina pentru nefericirea mea, pt lacrimile mele, pentru ranile sufletului meu. Nu! Gata!
Nu este ea de vina, nu sunt eu de vina si nu esti tu de vina, ci soarta... Nu e vina mea ca nu te-am putut face sa ma iubesti, nu e vina ta ca nu m-ai putut iubi si nu e vina ei ca a aparut la un moment dat in viata ta. Nu a fost sa fie pana acum, nu va fii de acum inainte. Asta e clar! Am urat atat de tare o fiinta care nu mi-a facut nimic, care a aparut pur si simplu din senin, de nicaieri. Si asta e o prostie!
Daca ar fii fost sa fie menit sa fim doi, am fii fost, indiferent ca ea a aparut, ca nu a aparut, ca am gresit, ca ai gresit, ca ne-am certat. indiferent de varsta, de loc, de sentimente...
Mi-as fi dorit sa fie altfel, poate ca in adancul sufletului tau si tu ti-ai fi dorit sa fie altfel, ar fii fost cel mai simplu. Eu iubindu-te nebuneste nu te-as fi lasat niciodata, nu m-as fi oprit niciodata din a lupta pentru tine, pentru noi, iar tu, daca m-ai fi iubit macar pe sfertul la cat te-am iubit eu...am fii cucerit lumea impreuna! Am fii atins stelele tinandu-ne de mana, doua esente tari, doi oameni frumosi, doi oameni care isi doresc sa faca ceva in viata, doi oameni care tanjesc asa cum tanjim noi dupa iubire... Stiu ca uneori si tu regreti ca nu a fost sa fie, dar nu mai vreau sa mintim!
Nu e vina ei, nu e vina ta, nu e nici macar vina mea... Sa tinem minte asta! E vina destinului, un destin stupid, meschin, rautacios, bonlavicios, care ne-a cauzat multe batai de cap si multe suferinte, dar caruia trebuie sa ne supunem.

Rana trece, amintirea ei ramane

Rupe-te din mine si lasa-ma singura,vis fantomatic ce nu-mi dai liniste! Lasa-ma sa traiesc linistita durerea mea, lasa-ma singura sa-mi pansez ranile insangerate, se vor vindeca oricum, chiar daca nu vor fi curatate de maini experte,vor fi curatate de maini sincere si calde.
Da, ranile se vindeca oricum,aminirea lor e ce care ne doare, propria memorie trebuie vindecata, iar ea ea nu se vindeca niciodata. Pedeapsa suprema nu e rana ce iti singereaza,e amintirea sangelui curgand siroaie,poate rana o sa ti-o curete cineva, timpul sau tu insasi,dar amintirea, crede-ma pe mine, nu ti-o curata nimeni si nimic.






O seara frumoasa va doresc!

Verdict:vinovata!

Cum naiba am ajuns fix in acelasi punct? As fi putut sa jur ca mi-a trecut, ca mi-am revenit, ca sunt stapana pe mine... Pe dracu'! Sunt la fel ca intotdeauna, acea "prietena" care poate fi numita oricum, numai prietena sau iubita nu...
Ma simt ca dracu', ma simt vinovata... vinovata ca mi-a placut atat de mult si ca nu ar fi trebuit, vinoovata ca nu sunt unica, vinovata pentru ca nu voi fi vreodata unica... Vinovata pentru ca simt atat cand nu ar trebui sa simt nimic.
Si totusi, mi-a placut la nebunie!