Stop lying!

Hai sa nu ne mai mintim in zadar si hai sa lasam ura ce o simtim fata de altii sa inghete si sa se sparga in mijlocul viscolului de afara. Nu, nu mai vreau sa dau
vina pe altii, sa ma mint singura ca altii sunt de vina pentru nefericirea mea, pt lacrimile mele, pentru ranile sufletului meu. Nu! Gata!
Nu este ea de vina, nu sunt eu de vina si nu esti tu de vina, ci soarta... Nu e vina mea ca nu te-am putut face sa ma iubesti, nu e vina ta ca nu m-ai putut iubi si nu e vina ei ca a aparut la un moment dat in viata ta. Nu a fost sa fie pana acum, nu va fii de acum inainte. Asta e clar! Am urat atat de tare o fiinta care nu mi-a facut nimic, care a aparut pur si simplu din senin, de nicaieri. Si asta e o prostie!
Daca ar fii fost sa fie menit sa fim doi, am fii fost, indiferent ca ea a aparut, ca nu a aparut, ca am gresit, ca ai gresit, ca ne-am certat. indiferent de varsta, de loc, de sentimente...
Mi-as fi dorit sa fie altfel, poate ca in adancul sufletului tau si tu ti-ai fi dorit sa fie altfel, ar fii fost cel mai simplu. Eu iubindu-te nebuneste nu te-as fi lasat niciodata, nu m-as fi oprit niciodata din a lupta pentru tine, pentru noi, iar tu, daca m-ai fi iubit macar pe sfertul la cat te-am iubit eu...am fii cucerit lumea impreuna! Am fii atins stelele tinandu-ne de mana, doua esente tari, doi oameni frumosi, doi oameni care isi doresc sa faca ceva in viata, doi oameni care tanjesc asa cum tanjim noi dupa iubire... Stiu ca uneori si tu regreti ca nu a fost sa fie, dar nu mai vreau sa mintim!
Nu e vina ei, nu e vina ta, nu e nici macar vina mea... Sa tinem minte asta! E vina destinului, un destin stupid, meschin, rautacios, bonlavicios, care ne-a cauzat multe batai de cap si multe suferinte, dar caruia trebuie sa ne supunem.