24 aug. 2011

Azi...maine...


Lasa timpul sa treaca! Lasa pomii sa infloreasca, sa rodeasca, sa le cada frunzele, sa inghete... Lasa lacrimile sa se formeze, sa curga, sa se opreasca, sa se usuce... Lasa prietenii sa vina, sa te iubeasca, sa te tradeze, sa plece. Lasa totul sa treaca pe langa tine, bune si rele, si nu uita sa inveti din toate cate ceva, caci anii astia si momentele traite acum nu vor mai veni niciodata inapoi. Invata ca oamenii vin in viata ta cu un anumit scop, la momentul potrivit, si tot cu un anumit scop si pleaca.

Azi sunt ranita, nu de el, ci de tot ce ma inconjoara... De prietene, de timp, de visele mele, de temerile mele... Mi-e teama de esec, de clasa a 12-a, de 'prietenele' mele, de sentimentele mele, de dezamagiri si suferinte. S-au adunat prea multe, prea multe sunt pe umerii mei si prea multe rani insangerate am... Trebuie sa imi revin, sa inchid ochii si sa zic 'e un inceput, asta o sa ma intareasca, o sa ma faca sa deschid ochii mai bine data viitoare'.

Maine o sa fiu bine, o sa pot sa zambesc si sa aleg cu grija oamenii din jurul meu. 'Ca sa fii mai bun, trebuie sa suferi si sa nu-ti fie teama de suferinta.' Iar daca mie mi-a fost dat sa sufar asa inseamna ca o sa fiu un om puternic. Toate astea mi-au fost date cu rost, iar eu o sa le duc pe toate gandindu-ma doar ca intr-o zi, mai apropiata sau indepartata, o sa fie bine. O sa mai sufar, poate mai tare de atat, dar o sa invat sa tin capu' sus, sa privesc durerea in ochi si sa-i spun 'Buna. Nu mi-e teama de tine, caci eu sunt mai puternica.'

Niciun comentariu: