26 iul. 2011

Breakable


Niciodata nu le-am permis lacrimilor sa iasa la lumina in fata baietilor, niciodata nici un baiat nu m-a vazut varsand vreo lacrima, iar la el e deja a doua oara. M-as fi stapanit, as fi putut zambi spunand ca totul e ok si ca nu ma afecteaza, dar el ma cunoaste. Ma cunoaste si a citit pe fata mea ca sunt distrusa, ca vestea mi-a luat si ultima picatura de putere care-mi mai ramasese. Cand a venit langa mine si mi-a spus 'nu plange' deja era prea tarziu, deja plangeam si nu ma mai puteam stapani.
Si am plans...am plans...am plans pana am pierdut firul, pana am inceput sa tremur si sa nu mai fiu stapana pe propriul trup atat eram de vatamat pe-afara si pe interior. Am plecat de la el afisand din nou masca o-sa-mi-revin, dar cum am facut doi pasi lacrimile au inceput iar sa curga. Nu le puteam opri, nimeni nu putea, am stat asa si-am plans ratacind ceva timp.
Nimic nu ma incalzeste in momentul asta, nimic nu-mi mai da sperante...Simt ca-n locul sufletului meu a ramas doar o bucata de carne, un muschi care se contracta, atat; fara nimic profund, doar un mare gol, o gaura neagra care ma inghite.

Niciun comentariu: