Renastere

Trupul ii e lipit de pamant,
lipsit de viata, inghetat,
nu se poate misca,
caci muschii nu vor a o asculta.

Inima-i pare amortita,
ca si cum a uitat sa bata,
sa pompeze sangele prin vene
curatand din corp otravurile.

Ochii i s-au uscat
de cand sa planga a incetat,
in jur nu mai vede nimic clar,
dar vede ca viata-i un medicament amar.

Se sprijina-n propriile maini
uitand ca sunt pline de rani,
se ridica de jos cu greu,
inima ii bate din nou.

Sangele ii curge pe pielea alba,
urme ale durerii care nu vor sa dispara,
dar ea a devenit imuna la durere,
acum nu mai are ce pierde.

Face-un pas si inca unul
lasand in urma intreg trecutul,
cei ce-au ranit-o vor crede c-au distrus-o,
dar ei toti mai puternica au facut-o.

Caci din propriul sange-a renascut,
e mai puternica, e de temut,
si intr-o zi se va intoarce
si lacrimi de sange vor curge,
dar nu din ochii ei...