Dimineata... Momentul zilei pe care il iubesc cel mai mult, cand soarele iese din culcusul sau, pasarile isi reiau trilurile vesele, oamenii se trezesc la viata, alergand grabiti spre locurile de munca. Azi mi-ar fi placut sa fac si eu parte din multimea grabita, sa ma duc la scoala pe jos sa privesc lumea, sa le zambesc, sa imi zambeasca, sa ajung la scoala si sa stau la barfa cu fetele. Greu de crezut dar imi e dor sa merg 2 km pe jos pana la liceu, sa imi inghete nasucul si sa se inroseasca, sa capat putina culoare in obraji... Desi azi ar fi trebuit sa fac toate astea, nu am facut decat sa ma trezesc posomorata, sa-mi fac o cafea si sa ma uit pe geam la viscolul de afara. Chiar daca sunt a 10a eu nu m-am dus la scoala, tata mi-a spus sa stau acasa pentru ca afara e groaznic de frig si oricum nu o sa fac eu ore, in sinea mea sunt foarte fericita sa mai petrec o zi acasa in fata monitorului cu o cana de cafea in fata, dar mi-ar fi placut sa fie si fetele mele aici. Imi e teribil de dor de ele nu le-am mai vazut de vreo 10 zile si presimt ca au sa-mi povesteasca multe... Sper ca maine sa ajungem sa ne intalnim.
PS: Multam frigule, vantule, ninsoare (=vreme naspa) ptr. ca mi-ati mai oferit o zi de vacanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu