Viata si Dragostea

Tu stai pe canapea privind in gol in timp ce viata sta pe scaunul din fata ta, te priveste cu un zambet atotstiutor, in ochii ei se oclindeste rautatea, iar pe chipul tau nu pot citi decat durere... Privesti ceva ce eu nu vad, probabil pentru ca privirea mea atat de umana e mult prea subiectiva, dar acel ceva pe tine chiar te sochiaza, esti rupta de realitate. Poate esti vrajita de dansul particulelor de praf in lumina purpurie a becului, ochii tai devin din ce in ce mai mari, apoi clipesti des de cateva ori, poate de vreo 5 ori mai exact, din sangeriul ochiului tau curge o picatura de ploaie. Ma atrage mult prea tare si pana sa cada pe podea eu o prind; e fierbinte si parfumata, exact ca tine, e o picatura din esenta ta. La scurt timp dupa prima lacrima, vine o adoua...o a treia... Sute de lacrimi curg din ochii tai, incerci sa deschizi gura sa spui ceva, sa injuri, sa blestemi...dar nu poti. Esti in stare de soc, nu te misti mai deloc, doar pleoapele tale mai arata ca inca traiesti deoarce clipeste mult prea des, daca m-ai intreba pe mine.
-Esti o zdreanta! reusesti sa ii spui, intr-un final, Vietii, dar e un efort mult prea mare pentru tine; resipiri foarte greu, parul iti sta asa cum nu ti-a stat niciodata, in toate directiile, dar tie pentru prima oara nu-ti pasa de cum arati. Te urasc!
-Calmeaza-te, fetito! zbiara amuzata la culme ipocrita Viata. Ai vrut sa cunosti viata? O ai in fata, o... ma poti intreba ce vrei, dar, Dragoste, ai grija, ai doar o intrebare, o singura sansa si poti afla orice!
-De ce...?
-Shhh! Nu o irosi intreband prostii de genul 'de ce ma doare asa tare sa iubesc?' sau 'de ce i-ai luat viata singurei persoane pe care am iubit-o?'.
Din ochii tai curg mai multe lacrimi, fruntea ti se increteste, privirea ta devenind de gheata. Iti amintesti nu-i asa? Iti amintesti de acel sentiment atat de pur, Inocenta? Cand l-ai intalnit pentru prima oara pe el, Sarutul, si ai inrosit pana in varful firelor de par in timp ce il priveai si iti placea, dar din copilarie sau prostie ai luat-o la fuga pe poteca din acel parculet, fara ca macar sa privesti in urma sa vezi cat de rosu' este si el... E cea mai frumoasa amintire pe care o ai, dar a doua zi cand ai vrut sa reintalnesti acel sentiment, el nu mai era...murise. Atat de repede incat ai ramas cu un gol in suflet. Pe care insa l-a umplut Pasiunea, care acum zace in camera alaturata, atat de neajutorata, de nevinovata, asa cum nu a fost niciodata. Iti e mila de ea, nu iti dai seama cum de ea se simte atat de rau in timp ce tu esti sanatoasa...
-Te rog, Viata! Nu mi-o lua, nu si pe ea!
-Imi pare rau, dar nu depinde de mine. Te minte! Stii asta foarte bine, de ea depinde si nu ii pare rau deloc, adora sa faca asta, sa priveasca cum se scurge si ultima picatura de sentimente din oameni.
-Daca tot o iei pe ea, ia-ma si pe mine! De ce ma lasi pe mine mereu la urma? De ce ma lasi sa ma imbonlavesc de dor si tristete? De ce dracu' nu ne iei pe amandoua o data sa terminam mai repede cu totul?
-Fac cum vreau eu! iti rade in fata.
-Si tu cum vrei? Vrei sa murim de durere, usor-usor, dar sigur? Sa vezi cum se scurge pana si ultima picatura de viata din noi?
-Exact! rasul ei diabolic te sperie si iti da putere, in acelasi timp!
-Esti o tarfa! O tarfa de doi lei, care inca nu a invatat ce inseamna semtimentele, care le vinde tuturor iubire cu ora, ca mai apoi sa ii invete ce inseamna minciuna, suferinta, dorul...
-Nu! Sunt curva pe care toti o au si o vor pentru totdeauna, dar o pierd indiferent ce vor face. De ce? Pentru ca intotdeauna va exista un altu care va plati mai bine pentru a ma avea...