Amintirile unor prietene

Sta pe o banca inconjurata de gunoaie si amintiri. Priveste cum curge lin Dunarea, cum cerul devine intunecat, cum stele apar una cate una si cum Luna se priveste in oglinda apei. E atat de surprinsa sa vada totul atat de... neschimbat, se astepta sa fie total diferit acum, dupa atatia ani, cand vine singura aici, fara prietena ei.
Ii e atat de dor de ea, de discutiile lor interminabile, de visele ce la imparteau... Isi aminteste ca atunci cand erau mai mici au jurat ca vor fi mereu cele mai bune prietene, isi taiasera fiecare cate o suvita de par, le legase cu ata rosie si le-au pus in pamant, intr-o gropita facuta de ele. Credeau ca nimeni si nimic nu le va desparti, ca vor fi mereu una langa alta, la bine sau la greu. Cand au mai crescut si au inceput sa citeasca reviste au gasit in una din multele pe care le rasfoiau un 'contract de prietenie', l-au completat si l-au pastrat... Dar timpul, oamenii, diferentele le-au indepartat, acum pare ca nici nu isi mai amintesc de zilele petrecute impreuna, trec una pe langa alta spunandu-si un simplu 'buna', un 'buna' atat de formal, de rece. Nu mai au timp sa se opreasca si sa-si vorbeasca, nu se mai inteleg doar din priviri, nu mai rad la glume intelese doar de ele. Inca se iubesc enorm una pe alta, inca isi doresc numai bine, inca mai viseaza amandoua acelasi vis, doar ca orgoliul nu le mai permite sa se stranga una pe alta in brate cerandu-si scuze amandoua. Ambele au gresit, s-au ranit, si-au vorbit urat, dar acel 'iarta-ma, nu am vrut sa te ranesc' este mult prea greu de spus.
S-a intunecat afara, e frig si vantul a inceput sa bata cu putere. Ar vrea sa plece acasa, dar simte ca ceva o lega de locul asta, aici o simte pe ea atat de aproape, la fel ca acum2 ani. Din ochii ei curg mii de lacrimi, durerea ei e molipsitoare, de aceea incep si ingerii sa planga. E convinsa ca prietenia lor e moarta, nu mai poate salva nimic, dar ii vor ramane amintirile, pe ele nu i le va fura nimeni. Se ridica de pe bancuta, frigul e insuportabil, iar vantul ii biciuie chipul umbrit de tristete, scoate din buzunar un marker si scrie pe banca 'Iubita prietena, desi viata ne-a facut sa ne privim ca doua straine, eu te iubesc si te rog sa ma ierti pentru tot. Poate candva, undeva ne vom revedea si vom fi din nou cele mai bune prietene. Sau poate doar moartea ne va uni din nou.'