5 dec. 2009

A doua sansa


Citind 'A doua sansa' de Jane Green ma gandeam ce s-ar intampla daca maine (Doamne fereste!) s-ar intampla ceva si as murii? Ma gandeam doar cati oameni m-ar plange cu adevarat pe mine, nu ar plange k o fata asa tanara bla bla bla. Stiu ca familia mea ar fi distrusa cu adevarat, nu ma indoiesc de ei, ci de 'apropiati'. Oare cat de apropiati sun? Stiu ca nu am multi prieteni, dar oare prietenii pe care ii am pe lista 'BFF' ar fi cu adevarat tristi? Oare si-ar aminti de mine cu bucurie? Oare mi-ar duce o floare din cand in cand?
Si daca asta s-ar intampla eu ce as lasa in urma mea? As lasa o groaza de lucruri nespuse, o tona de planuri de viitor, mii de poze, zeci de amintiri frumoase in memoria apropiatilor, o familie indurerata, cativa prieteni cu lacrimi nu doar in ochi ci, si in suflet si un iubit care m-ar iubii mereu... Si totusi nu cred ca e suficient...
Sper sa nu fiu inteleasa gresit, nu imi doresc sa mor pentru ca iubesc viata enorm de mult! Ador ploaia, zapada, soarele, zambetele, visele, iubirile...si multe multe multe alte lucruri. Doar ca ma gandeam ca uneori viata poate fi atat de scurta, iar noi nu ne gandim deloc la asta si ar trebui sa o facem! Ar trebui sa radem mai des, sa ne bucuram de lucruri marunde, sa iubim din tot si cu tot sufletul, sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima... Daca am face asta, cred ca am fii cu totii mult, dar mult mai fericitit!

Un comentariu:

shalimar0666 spunea...

Hmmm, la varsta ta, imi puneam si eu asemenea intrebari. Acum am ajuns la faza in care imi doresc atat de mult sa traiesc vesnic incat sunt in stare sa devin chimist cu toate ca nu-mi place chimia, doar ca sa descopar formula vietii vesnice. :D