Some hurts:)

Uneori desi te doare sufletul continui sa zambesti, sa te prefaci ca totul e bine, sa spui 'da, m-ai ranit, m-ai abandonat, dar stai linistit, e ok'... De ce? De cand am devenit asa o prefacuta? Da, ma doare tot corpul, am doare sa stiu tot ce stiu, ma doare ca nu sunt pe primul loc... si totusi nu pot face nimic. Asta e... Un Revelion alaturi de parinti, the best one!...

Fuck it!

Multe s-au schimbat in ultimele luni si multe au ramas la fel....
Pentru inceput as putea spune ca aproape am atins fericirea, i-am simtit parfumul discret de vanilie, i-am gustat dulceata incomparabil mai buna decat ciocolata, i-am simtit senzuala atingere amagitoare...dar acum simt ca o pierd, simt ca inevitabil dupa soare vine ploaie, iar cand nori nu au disparut complet, ci doar au lasat o raza sa scape din inchisoare lor, nu e ca si cum ai putea spune ca te surprind primii stropi de ploaie.
Greu sa o iei de la inceput? Oh, nici n-ai idee cat de greu poate fii. Chiar si atunci cand ma straduiesc sa le zambesc celor din jur simt cum unele lacrimi imi scapa, se elibereaza si ies la lumina...
De ce sau ce ma doare? N-as putea spune exact... Poate distanta dintre mine si ai mei, poate mai mult de sufleteasca decat cea fizica, poate faptul ca nu inteleg ce ne tine despartiti, dar impreuna, poate modul in care ma simt atunci cand altcineva poate primi iubirea la care eu nici n-ar trebui sa visez, poate faptul ca ma simt al dracu' de mica, urata, grasa, nefolositoare, inutila sau poate pur si simplu ma doare sa nu fiu exact asa cum mi-as dori, sa nu am ceea ce iubesc, sa nu pot urla in gura mare ce simt, sa nu am dreptul sa visez la persoana aceea speciala, sa nu pot spune ca ma doare celor care mi-ar putea curma suferinta sau din contra sa o inzeceasca.... Si ce cacat sa fac acum? Simplu, ia un loc in fotoliu si plange-ti de mila...De fapt, stiti ce, imi merit soarta pentru ca sunt o scorpie proasta, care nu stie sa puna punct si sa o ia de la capat luptand pentru ce-si doreste si pentru ce iubeste!