29 ian. 2010

Sa pot


As vrea sa pot sa-ti spun
Ca nu-mi doresc ceva mai bun.

As vrea sa pot sa zambesc
De fiecare data cand iubesc.

As vrea sa pot sa nu plang
Cand am tristetea-n gand.

As vrea sa pot sa ma schimb
Intr-o fetita de plumb.

As vrea sa pot sa te sarut
Desi nu te-am mai vazut de mult.

As vrea sa pot sa schimb multe,
Dar... dar nu se poate.

Am vrut,
Dar n-am putut.

23 ian. 2010

Printesa?



Niciodata nu am fost genul de fata cu fite, careia i se pare ca intreg Universul se invarte in jurul ei, ca este o mini-printesa, care il asteapta pe Fat-Frumos cel Modern sa vina cu geep-u', sa o duca in Los Angeles in apartamentul lui de lux si sa stea toata viata acasa fiind superb intretinuta de minunatul Fat-Misto. Am fost crescuta avand cam tot de mi-am dorit, dar intotdeauna am facut ceva pentru a primi ce am vrut, de la a fii cuminte, sa invat bine, pana a nu ii strange de gat pe prietenii barfitori ai parintilor mei, care ii suna sa le spuna ca 'un baiat ma tine de mana pe strada'.
Parintii mei m-au invatat ca nu primesti niciodata nimic gratis de la nimeni, ca eu nu sunt buricul pamantului, ca e bine sa fii pe propriile picioare si ca baieti precum Fat-Frumos nu sunt cel mai bun lucru care ti se poate intampla. Ce e bine in a fi o femeie intretinuta? Hai sa fim seriosi, in secolul 21 casniciile nu prea mai rezista, moartea nu mai reprezinta deznodamantul povestii de dragoste, ci divortul. Ce vei face daca Fat-Misto de paraseste si ai si un copil de crescut? Astepti sa iti dea el bani de absorbante? Mi s-a spus ca sunt mult prea negativista, poate chiar sunt, dar asa raul nu ma va lua prin surprindere, right? Cred ca cel mai bun lucru care ti se poate intampla, atat ca femeie cat si ca barbat, este sa fii pe picioarele tale, sa nu depinzi de nimeni si nimic, sa poti sa-ti iei bagajelul si sa pleci de langa o persoana care se poarta urat cu tine.
Am avut suficiente exemple in jurul meu care sa-mi arate ca viata nu e ceea ce ni se vinde prin mass-media. Printesele sunt create doar pentru povesti sau pentru o sedinta foto, dar vad in jurul meu fete mult mai mari ca mine care se doresc a fii niste printese, in varianta moderna ce-i drept...
Fetelor, buna diminteata! Suntem in secolul 21! Ne bucuram ca a-ti aterizat cu bine din secolul trecut!

17 ian. 2010

Amintirile unor prietene


Sta pe o banca inconjurata de gunoaie si amintiri. Priveste cum curge lin Dunarea, cum cerul devine intunecat, cum stele apar una cate una si cum Luna se priveste in oglinda apei. E atat de surprinsa sa vada totul atat de... neschimbat, se astepta sa fie total diferit acum, dupa atatia ani, cand vine singura aici, fara prietena ei.
Ii e atat de dor de ea, de discutiile lor interminabile, de visele ce la imparteau... Isi aminteste ca atunci cand erau mai mici au jurat ca vor fi mereu cele mai bune prietene, isi taiasera fiecare cate o suvita de par, le legase cu ata rosie si le-au pus in pamant, intr-o gropita facuta de ele. Credeau ca nimeni si nimic nu le va desparti, ca vor fi mereu una langa alta, la bine sau la greu. Cand au mai crescut si au inceput sa citeasca reviste au gasit in una din multele pe care le rasfoiau un 'contract de prietenie', l-au completat si l-au pastrat... Dar timpul, oamenii, diferentele le-au indepartat, acum pare ca nici nu isi mai amintesc de zilele petrecute impreuna, trec una pe langa alta spunandu-si un simplu 'buna', un 'buna' atat de formal, de rece. Nu mai au timp sa se opreasca si sa-si vorbeasca, nu se mai inteleg doar din priviri, nu mai rad la glume intelese doar de ele. Inca se iubesc enorm una pe alta, inca isi doresc numai bine, inca mai viseaza amandoua acelasi vis, doar ca orgoliul nu le mai permite sa se stranga una pe alta in brate cerandu-si scuze amandoua. Ambele au gresit, s-au ranit, si-au vorbit urat, dar acel 'iarta-ma, nu am vrut sa te ranesc' este mult prea greu de spus.
S-a intunecat afara, e frig si vantul a inceput sa bata cu putere. Ar vrea sa plece acasa, dar simte ca ceva o lega de locul asta, aici o simte pe ea atat de aproape, la fel ca acum2 ani. Din ochii ei curg mii de lacrimi, durerea ei e molipsitoare, de aceea incep si ingerii sa planga. E convinsa ca prietenia lor e moarta, nu mai poate salva nimic, dar ii vor ramane amintirile, pe ele nu i le va fura nimeni. Se ridica de pe bancuta, frigul e insuportabil, iar vantul ii biciuie chipul umbrit de tristete, scoate din buzunar un marker si scrie pe banca 'Iubita prietena, desi viata ne-a facut sa ne privim ca doua straine, eu te iubesc si te rog sa ma ierti pentru tot. Poate candva, undeva ne vom revedea si vom fi din nou cele mai bune prietene. Sau poate doar moartea ne va uni din nou.'

16 ian. 2010

Pentru ca sunt fata


Nu am inteles niciodata de ce, noi fetele, trebuie sa aratam mereu bine, sa fim cuminti si respectabile, sa nu vorbim urat, sa nu ne iesim din casa nearanjate... Urasc aparentele, iar eu de mica am fost invatat sa creez aparente. De ce unei fete cand e mica nu i se spune sa-l faca pe dracu'n patru ca sa-si implineasca visele, sa se lupte cu morile de vant ca sa fie fericita si sa isi bage picioru' in gura lumii? De ce trebuie sa fiu calma cand pe strada se ia un idiot de mine? De ce nu pot sa ma intorc si sa-i dau o palma si trebuie sa las capu' jos si sa merg mai departe? Unde e logica?
M-am saturat sa pierd o ora in fata oglinzii zi de zi doar ca sa imi ascund adevarata fata in spatele tonelor de fard. Nu e corect nici fata de mine nici fata de ceilalti. Ce daca am un cos, asta nu ma face mai putin frumoasa sau mai putin desteapta...sau da? M-am saturat sa ma chinui sa-mi aranjez parul, de ce nu pot sa fiu ciufulita? De ce trebuie sa fiu atat de deprimata ca nu mai imi sta paru bine? Nu-mi place sa folosesc tone de farduri, doar pentru a-mi ascunde adevarata fata, la urma urmei nu ma pacalesc decat pe mine. Nu sunt o printesa si nu am piele de bebelus si da, uneori am cosuri, uneori paru imi sta ca dracu, uneori nu ma imbrac 'la moda', dar daca m-ai intreba cum ma simt in zilele acelea ti-as spune ca minunat, pentru ca sunt eu, eu si atat.
Nu sunt perfecta si nu voi fi niciodata, perfectiunea nu exista si daca ar exista nu as avea nevoie de ea. Imi place de mine exact asa cum sunt si nu as schimba nimic la mine, nici macar cearcanele pe care le am dimineata, pentru ca fac parte din mine, eu cea adevarata si neretusata.
Oare daca as inceta sa mai am grija de aparente nu m-ar mai iubii lumea? Oare toti prietenii mei vor trece pe langa mine de parca nu as exista? Ei nu...Si atunci la ce folosesc toate mastile astea? Ca sa plac... cui? Celor care nu ma cunosc si nu ma vor cunoaste niciodata?

14 ian. 2010

Cafea


Nu stiu cum mi-as putea incepe ziua mai bine daca nu cu o cafea delicios de revigoranta. Este unul din putinele lucruri care ma binedispun inainte sa plec la scoala, iubesc mirosul de cafea mai mult decat pe cel al parfumului mei preferat, e... e ca un drog! Da exact, ca un drog(de fapt cred ca asta e...). De ceva timp, insa, mi-am facut un obicei din a bea in fiecare dimineata o ceasca de cafea cu frisca. Initial am facut-o pentru ca mi se parea un gest foarte matur din partea mea, sa pun apa la fiert, sa adaug zaharul, apoi cafea si sa las mireasca ceea delicioasa sa-mi inunde plamanii. Dupa aceea adaug o lingurita de frisca si incep sa fac tot felul de desene foarte dragute, ma duc in camera mea tinand in mana lichidul 'trezirii de dimineata', pornesc calucaltorul, imi verific mailul si iau o gura de cafea... doua...trei... pana cand o termin. Fericita imi spal cana, ma imbrac, imi iau ghiozdanul in spate si plec spre scoala, mai vioaie si mai zambitoare. Dupa cateva zile inse mi-am dat seama ca tot copila sunt si ca a dracu' maturiate nu sta intr-o cana de cafea!... [as da pe cineva in judecata pentru asta, dar nu prea am pe cine!] Dar acum obiceiul asta imi face o deosebita placere si chiar ma simt mai vioaie decat inainte, cand o beam dupa-amiaza.
Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea. Ei, ce zice-ti de asta? Frumos nu? Si mie imi place la nebunie!:x
So... Va doresc sa savurati o cafea cat mai tare in fiecare dimineata, care sa va faca sa zambiti!:)

13 ian. 2010

Stare proasta!

Hai ca-mi bag picioru' in ea de treaba!
Ce papucii mei au toti cu mine in ultima vreme? Frate, mai nou mama ma crede nebuna, dar cum sa ii explic ca ea e, nu eu? De ce sunt "nebuna"? Aaa... Pai raspunsul e simplu. Pentru ca fiica lor cea mica, cuminte, frumoasa si desteapta (mi-au murit laudatorii) a inceput sa citeasca anumite carti, care ei nu ii plac. De ce? Si mai simplu! Pentru ca are ea impresia ca sunt 'de groaza'. Ce carti sunt alea? Pai...Twilight, New moon, Eclipse, Clubul mortilor... Cum ii explica ca nu au absolut nimic horror in ele fratilor?
Alta problema, care ma scoate rau de tot din pepeni? Pai profii au devenit niste capuse care ne sug creeru', ma jur! Cum bai frate sa dai in fiecare zi a saptamanii lucrare sau sa fii ascultat? Pai daca nici asta nu-i bataie de joc...

7 ian. 2010

Viata si Dragostea


Tu stai pe canapea privind in gol in timp ce viata sta pe scaunul din fata ta, te priveste cu un zambet atotstiutor, in ochii ei se oclindeste rautatea, iar pe chipul tau nu pot citi decat durere... Privesti ceva ce eu nu vad, probabil pentru ca privirea mea atat de umana e mult prea subiectiva, dar acel ceva pe tine chiar te sochiaza, esti rupta de realitate. Poate esti vrajita de dansul particulelor de praf in lumina purpurie a becului, ochii tai devin din ce in ce mai mari, apoi clipesti des de cateva ori, poate de vreo 5 ori mai exact, din sangeriul ochiului tau curge o picatura de ploaie. Ma atrage mult prea tare si pana sa cada pe podea eu o prind; e fierbinte si parfumata, exact ca tine, e o picatura din esenta ta. La scurt timp dupa prima lacrima, vine o adoua...o a treia... Sute de lacrimi curg din ochii tai, incerci sa deschizi gura sa spui ceva, sa injuri, sa blestemi...dar nu poti. Esti in stare de soc, nu te misti mai deloc, doar pleoapele tale mai arata ca inca traiesti deoarce clipeste mult prea des, daca m-ai intreba pe mine.
-Esti o zdreanta! reusesti sa ii spui, intr-un final, Vietii, dar e un efort mult prea mare pentru tine; resipiri foarte greu, parul iti sta asa cum nu ti-a stat niciodata, in toate directiile, dar tie pentru prima oara nu-ti pasa de cum arati. Te urasc!
-Calmeaza-te, fetito! zbiara amuzata la culme ipocrita Viata. Ai vrut sa cunosti viata? O ai in fata, o... ma poti intreba ce vrei, dar, Dragoste, ai grija, ai doar o intrebare, o singura sansa si poti afla orice!
-De ce...?
-Shhh! Nu o irosi intreband prostii de genul 'de ce ma doare asa tare sa iubesc?' sau 'de ce i-ai luat viata singurei persoane pe care am iubit-o?'.
Din ochii tai curg mai multe lacrimi, fruntea ti se increteste, privirea ta devenind de gheata. Iti amintesti nu-i asa? Iti amintesti de acel sentiment atat de pur, Inocenta? Cand l-ai intalnit pentru prima oara pe el, Sarutul, si ai inrosit pana in varful firelor de par in timp ce il priveai si iti placea, dar din copilarie sau prostie ai luat-o la fuga pe poteca din acel parculet, fara ca macar sa privesti in urma sa vezi cat de rosu' este si el... E cea mai frumoasa amintire pe care o ai, dar a doua zi cand ai vrut sa reintalnesti acel sentiment, el nu mai era...murise. Atat de repede incat ai ramas cu un gol in suflet. Pe care insa l-a umplut Pasiunea, care acum zace in camera alaturata, atat de neajutorata, de nevinovata, asa cum nu a fost niciodata. Iti e mila de ea, nu iti dai seama cum de ea se simte atat de rau in timp ce tu esti sanatoasa...
-Te rog, Viata! Nu mi-o lua, nu si pe ea!
-Imi pare rau, dar nu depinde de mine. Te minte! Stii asta foarte bine, de ea depinde si nu ii pare rau deloc, adora sa faca asta, sa priveasca cum se scurge si ultima picatura de sentimente din oameni.
-Daca tot o iei pe ea, ia-ma si pe mine! De ce ma lasi pe mine mereu la urma? De ce ma lasi sa ma imbonlavesc de dor si tristete? De ce dracu' nu ne iei pe amandoua o data sa terminam mai repede cu totul?
-Fac cum vreau eu! iti rade in fata.
-Si tu cum vrei? Vrei sa murim de durere, usor-usor, dar sigur? Sa vezi cum se scurge pana si ultima picatura de viata din noi?
-Exact! rasul ei diabolic te sperie si iti da putere, in acelasi timp!
-Esti o tarfa! O tarfa de doi lei, care inca nu a invatat ce inseamna semtimentele, care le vinde tuturor iubire cu ora, ca mai apoi sa ii invete ce inseamna minciuna, suferinta, dorul...
-Nu! Sunt curva pe care toti o au si o vor pentru totdeauna, dar o pierd indiferent ce vor face. De ce? Pentru ca intotdeauna va exista un altu care va plati mai bine pentru a ma avea...

3 ian. 2010

Sunt doar



Sunt doar o picatura de ploaie
Intr-un ocean de zmarald,
Sunt doar o vrabie
Intr-un stol intreg,
Sunt doar o voce
Intr-un imens cor,
Sunt doar o carapace
Printre atatea altele,
Sunt doar o intrebare
Intr-un mare chestionar,
Sunt doar o floare
Intr-o gradinta,
Sunt doar un pom mare
Intr-o livada oarecare,
Sunt doar o adolescenta
Ca oricare alta...

Sunt deciziile mele, nu ale voastre!



Viata nu e o telenovele cu final fericit, nu e nimic regizat de un expert, nu esti trantit la pamant si tarat prin cele mai grele situatii, doar ca mai apoi sa traiesti fericit pana la adanci batraneti. Intr-o telenovela indiferent ce dezicii ia protagonistul va ajunge sa fie fericit si sa nu regrete nimic, iubirea invinge mereu, iar cei rai sunt pedepsiti. Viata nu e asa, nu e o poveste cu happy end, daca iei deciziile potrivite poti fi fericit, dar daca nu... Trebuie sa stii cand sa iti asculti inima si cand minte.
Eu, acum, mi-am ascultat inima si poate am gresit sau poate nu, dar ma simt impacata cu mine. Stiu ca niciodata nu ma voi da cu capu' de pereti intrebandu-ma cum ar fi fost daca mi-as fi ascultat mintea, chiar daca voi suferii intr-un final, macar voi punea spune "bai frate eu am incercat, am avut incredere in el, dar nu a fost sa fie. Asta e..."

2 ian. 2010

Cuplu de Ana Blandiana

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.